Learn it, live it, love it!

Visez...

2010-05-04T13:13:00.002+03:00

Am visat atat de frumos incat nu as fi vrut sa ma trezesc, pentru ca visul parea realitate... Si nu, nu am de gand sa povestesc visul, pentru ca as vrea sa se indeplineasca intr-o buna zi, undeva, cumva... Decat sa incerci sa intelegi, mai bine simti... pentru ca eu stiu ce simt. :)

Current mood

2010-05-04T04:47:00.000+03:00

Kinky

2010-05-03T02:27:00.003+03:00

Indeed. :))

2010-05-03T02:21:00.003+03:00

Te-am prins! :)

2010-05-03T02:14:00.002+03:00

As bea o bere...

2010-05-02T11:35:00.002+03:00

Happy!

2010-05-02T01:26:00.002+03:00

:) And the words have a voice behind them.
Soon, the voice will have a smile behind it as well.
Happy! Frozen, tired, but happy. :)
Good night! Indeed, a good night.
Yes, I'm stuttering.

Inca 2 ore...

2010-05-01T21:53:00.002+03:00

Sunt la birou. Da, lucrez de 1 Mai, constiincioasa, uitand ce naiba se mai sarbatoreste de fapt azi. Mai am 2 ore de stat, am editat poze cat m-au lasat ochii sa o fac, m-am uitat la Friday si apoi am zis sa dau o sansa oamenilor, poate mai aflu ceva interesant. Asa ca voi incepe cu concluziile trase dupa ce am terminat de discutat cu oamenii carora le-am dat sansa sa profite de timpul meu.

1. Mereu voi gasi lucruri interesante de vorbit cu oameni care sunt pasionati de fotografie. Intr-adevar, nu vor fi foarte multe insa "less is more".

2. Nu imi plac momentele cand omul cu care discut se intrece cu gluma. Exista o limita care nu trebuie sa fie intrecuta, pentru ca o conversatie ar trebui sa fie placuta, nu sa ma calce pe nervi. Ok, vezi ca iti zic o data, de doua ori, de trei ori ca incepi sa exagerezi, cred ca ar fi cazul sa incetezi. Nu iti dai seama? Te fac eu sa incetezi, sec, rece si deloc placut. Ca si cum ti-as taia oole si ti-ar ramane mereu pe scoarta cerebrala inregistrat zgomotul caderii lor pe podea.

3. Nu prea am prietenE. Si pe cuvant daca mi-e dor sa am cateva sau mai multe. Ma obosesc, ma irita, ma enerveaza cu plansetele lor comode in loc de motivarea de a actiona odata. Sincer, o tot tinem asa de ceva timp, cu plansete, cu oftat, cu consolari, cu oferitul umerilor pe care sa se planga. Bla bla bla. Getting tired of this fucking bullshit. A se lua oole cazute pe podea mai devreme, a se aplica unde e cazul si a face ceva, pentru ca nu se mai poate asa. Oamenilor le place mai mult sa se planga ca nu le e bine decat sa gaseasca solutii pentru a rezolva ceva sau sa isi reevalueze standardele.

4. Crap cu astia de s-au virusat pe messenger sau nu stiu care e faza. Nu stiu cum se ii mananca si unde ii mananca sa intre sa se infecteze cu tampeniile alea, dar am inceput cu ignore-ul.

5. Imi pare enorm de rau ca scriind aceste lucruri, am pierdut sansa sa vorbesc cu singurul om care ma face sa zambesc, in ultima vreme. Of of.

Over and out.

Save some room for me...

2010-05-01T13:24:00.002+03:00

Mi-am tras palariuta verde pe cap, aparatul foto de gat, hainele-mi largi, adidasii pe skateboard si mi-am inceput ziua... cu piesa asta. M-am trezit cantand-o, in timp ce imi adunam energie pentru facut curatenie prin casa si visat... eh, nu zic la cine! :P
E o melodie cu care se merita sa iti incepi ziua, luna si drumetia prin oras. Daca o simti, cant-o cuiva. Daca vrei sa ti-o cant, cere-mi-o. Pentru tine, as face-o cu cea mai mare placere.
:) Enjoy!

Sfarsit de luna

2010-04-30T19:06:00.002+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Nu stiu de ce ascult acum piesa asta si nici nu stiu de ce stau pleostita in scaunul de la birou, gandindu-ma ca a mai trecut inca o luna. Obosita, cred ca sunt. Plictisita, nu cred, am ras azi ca in fiecare zi obositoare de munca. Zambitoare, eh, se putea si mai bine, but it's all good in the hood. Criticii, tot acolo sunt si mie tot nu imi pasa de ei din niciun punct de vedere.
S-a golit etajul, toti pleaca la mare, toti ies in oras cu prietenii, la o bere, la rasete copilaresti pe Motoare... Eu ma fac mica si ma ghemuiesc pe scaunul confortabil, cu castile pe urechi, jucandu-ma cu steagul meu si mingea de rugby pe care o folosim sa ne eliberam de stress. Ma fac mica si ma gandesc cat de liniste e in jur, de rasuna muzica atat de puternic in mine. Nu se mai aude nimic in jur decat soarele cum apune si zgomotul degetelor mele in aer incercand sa ating culorile ce se scurg de pe cer.
Nu-mi place sentimentul asta, nu imi place unde ma indrept... Mi-am promis ca nu o voi mai face vreodata si totusi, iata-ma letargica, visand, intr-un scaun de birou si oglindind culori de apus in ochii-mi de culoarea marii. Nu, nu voi continua.

Special pt Colorica...

2010-04-30T12:19:00.002+03:00

... mi-am tras in picioare Superstarsii cu "All day I dream about...". Asa, ca sa fiu solidara. :))
Si da, am simtit nevoia sa scriu asta acum, aici, nu ma intereseaza criticile. :P

La revedere!

2010-04-29T23:59:00.001+03:00

Mda...

2010-04-29T23:15:00.004+03:00

Azi, de fapt, in seara asta, am aflat de la Phlo ca nu exista asa ceva cum ar fi "sa ti se indeplineasca ceea ce iti doresti, exact cu persoana cu care iti doresti". Nu se intampla, din pacate. Iar Phlo a zis ca ma anunta cand va gasi un raspuns la eternul meu "De ce?" de dupa.
Imi pun de doua decade aceeasi intrebare copilareasca, pentru ca inca am ramas un copil. Ma intreb lucrul asta pentru ca nu inteleg dece nu exista fericirea aceea pe deplin, pe care o meriti cu desavarsire si pe care o astepti de atata timp cu bratele deschise si sufletul liber.
Nu, nu mai cred in povesti frumoase, cu final fericit. Cred doar in programari, in satisfacerea dorintelor, in pasiune, eliberari si vazut mai departe de vietile fiecaruia. Pentru ca partea aia cu mana ta isi are locul doar in mana mea si zambetul de pe buzele mele nu-mi mai apartie mie... nu mai exista. Exista doar un singur copil de cealalta parte a baricadei, un copil ce isi canta clipele fara sa le mai interpreteze, fara sa mai aiba asteptari de la altcineva decat de la sinele care la un moment dat, ii va fi autosuficient.
Exista doar un singur copil de cealalta parte a baricadei, nimeni nu mai vine sa copilareasca alaturi de el...
E nevoie de o pauza... de tot si toate, din nou. Ne vedem intr-o saptamana. Online, out. :)

Track of my day

2010-04-29T08:34:00.000+03:00

Morning thoughts...

2010-04-29T07:43:00.003+03:00

De cateva zile incoace, diminetile mele sunt altfel. Si zilele sunt mai diferite, fie ca sunt la munca sau nu. Si pana si munca imi pare mai usoara si mai placuta de cateva zile incoace.
Ma trezesc atunci cand inca e intuneric afara si beau o gura de cafea, in timp ce imi acopar talpile goale cu marginile pantalonilor de pijama, de culoarea visinei pe care abia astept sa o gust, stramband din nas ca e atat de acra. Daca imi deschid geamul, aud pasarelele cantand, spunandu-mi ca ar trebui sa ma pregatesc sa plec din casa. Eu le rog sa ciripeasca mai incet, sa imi aud gandurile care se duc departe, departe de tot, in timp ce imi trag salul pe umerii goi, ce miros a cafea arsa.
Imi trec atatea ganduri prin cap, in timp ce ma uit in gol, incalzindu-ma cu cana in mana, incat uneori ma desprind de ele si zambesc ca un copil nebun gandindu-ma ca uneori mintea mea se desprinde de mine si prinde viata ca o persoana separata de existenta mea. Oricum, incepe sa devina un defect faptul ca gandesc prea mult si nu mai am loc de atata imaginatie, ca vad lucruri pe care altii nu reusesc sa le vada nici daca le-as desena cu sageti pe asfalt, ca pentru copii mici, si mai ales ca orice lucru pe care il "developeaza filmul meu", o face in 7d, cu atatea detalii incat as tinde sa cred uneori ca ingerii si demonii se joaca cu ai mei neuroni pentru a se amuza anticipandu-mi reactiile si eventualele zambete de pe buze.
Ma uit in geam si nu mai vad afara. Ma vad pe mine, in pantalonii mei visinii, cu onduleuri ciufulite, cu talpile incalzind gresia rece, cu ochii mari si buzele stranse, sa nu las gustul de cafea sa fuga inainte de a ma trezi. Ma vad pe mine asteptand sa ma trezeasca ceva, cineva, sa ma trezeasca din visarea asta in care ma cufund de ceva vreme, visand la vremuri mai bune. Tresar. Am simtit o mana pe umarul meu, o mana calda si usoara, o mana care m-a infiorat toata. E timpul sa ma trezesc.
Nu mai e nimeni in oglindirea geamului...
Au mai ramas mirosul de cafea, gustul de visina acrisoara si urmele pasilor mei calzi pe podeaua rece.

I've let go.

"Let go, jump in, whatchu' waiting for?"

Track of my day

2010-04-28T14:10:00.001+03:00

Alb negru

2010-04-28T11:50:00.005+03:00

Daca tot am avut ocazia zilele astea sa ii testez aparatul lui Mike (nu, nu a fost vorba de o sedinta foto, ci doar l-am butonat ca un copil nebun), am facut si cateva poze celor cu care imi petrec timpul in afara serviciului. Am ales sa le pun aici in alb-negru deoarece mereu mi s-a parut ca astfel de poze concentreaza mai mult atentia pe persoana, decat pe multitudinea de efecte care se ingramadesc pe o poza editata. Pentru mine conteaza cat de mult ma fac sa zambesc oamenii, nu cat de bine dau in poze sau cat am stat sa procesez imaginile. Asa ca, in ordinea numerelor de pe tricou, incarc 4 poze mai jos. Da, 2 cu aceeasi persoana, pentru ca tare mai imi e greu sa il prind in poze, dammit :D!

1.

2.

3.

4.

Restul, alea mai "rasarite", se pregatesc sa fie incluse in vreo 3 portofolii diferite. Timp sa am...

Si scriu de foame precum Wolfgang Mozart Amadeus...

2010-04-28T11:27:00.004+03:00

De fiecare data cand ascult piesa asta, imi vine sa fug pe strazi, in Berceniul meu iubit, cu o energie de nedescris.
De fiecare data cand ascult piesa asta, o ascult de pe cd-ul original, sa ma cutremure beat-ul si sa ma faca vocea lui Raku sa mi se faca pielea de gaina.
De fiecare data cand ascult piesa asta, simt nevoia sa zambesc si sa caut clape de pian cu varfurile degetelor.

Uite asa incep eu ziua zambind, din intuneric cerand lumina din mila divina. :)

Not here, not now, not available!

2010-04-27T15:23:00.002+03:00

Nu ma mai cautati! In luna Mai o sa imi dau duhul de la atata munca non stop, in ture care mai de care mai variate, alambicate si puse ca nuca-n perete.
Mda. This was supposed to be a good day for science. NOT!

Later edit:
I'll be fine. :)

Raspunsul la intrebarea ta...

2010-04-27T13:42:00.002+03:00

M-ai intrebat aseara de ce nu am ajuns sa facem ceea ce ne propusesem. Si nu am stiut ce sa raspund in afara primului lucru care mi-a trecut prin gand. Poate am mintit.
Stateam si ma uitam la avioane cum decoleaza si mi s-a aprins un beculet in timp ce ascultam o piesa care mi-a dat de gandit. Mie imi place sa ma chinui, sa lupt pentru chestii aparent imposibile, altfel mi se pare ca le obtin prea repede si ma plictisesc de acel lucru, de acea persoana. Si tu te-ai oferit atat de usor incat lupta mea si-a pierdut sensul de a mai incepe. Si da, mintea mea a zburat catre alte planuri, alte idei, cum zboara si avioanele astea spre destinatii pe care as vrea sa le cunosc, sa le pipai cu degetele mele si sa le simt cum simt vantul asta ce ma gadila printre plete.
E ciudat, pentru ca asa sunt eu, ciudata. La fel de ciudat a fost ca mi-a placut cum mi-ai zis ca nu voi rezista atat de mult cum cred fara sa iti cedez. Te-ai inselat. Si inca mai simt privirea aia de copil pierdut cand ai vazut ca nu obtii ce vrei, exact cand vrei, fara sa iti dai seama ca asta e doar inceputul. Mintea mea coace planuri pe care nici ea nu stie cum sa le duca la bun sfarsit. Doar mereu am spus ca totul e un joc, dar nu o joaca.
Poate nu am avut fundalul muzical potrivit atunci. De ce oare imi vine Maxi cu "Pe langa telefon" acum in casti, ca sa imi tulbure gandurile pe care as vrea sa le astern aici? Ah, am uitat tot. Incet in capul meu incep sa prinda viata tot felul de idei si iar se face dimineata...
Imi plac jocurile astea, cu interpretari, cu asteptari, cu alternarea telefoanelor si zambete copilaresti atunci cand ne ascundem unul de celalalt. Imi place atat de mult incat cred ca iti mai dau o sansa. Imi dau mie o sansa, desi mi-am zis acum 3 ani ca nu o voi mai face decat dupa ani buni, dupa ce ma satur de oameni si de faptul ca niciodata nu stiu ce vor exact.
Tu ce vrei exact? Astept sa sune, dar nu suna. Ah, nu se poate. Dupa Maxi vine Serafim cu "Sentimente". Muzica asta ma face sa innebunesc si nu stiu daca e de placere sau din pura nebunie. Ma intorc la zambetul meu pervers si iti scriu doua vorbe. "Catuse. Curele". Serafim e o reala sursa de idei la fel de perverse ca zambetul de pe chipul meu.
Astept. Ce astept? Tu ce crezi?

Apathy – "Wanna snuggle?" via Personal Trip

2010-04-27T07:40:00.003+03:00

Il pupa fata pe moldoveanul care ii recomanda zilnic niste piese pe care ea nu le-a descoperit inca si care o rup prin beat-uri, versuri sau flow-ul unic si sacadat pe care il aude in casti.
Piesa asta m-a facut sa bat din picioare la serviciu de vroiau colegii sa ma dea afara, pe geam. :D Si chiar si asa, nu ma pot opri sa nu o ascult. Mai ales ca "I love what you make me do...".
Ia sa mai bag eu un pic nasul prin playlist-ul lui, ca nu ma dezamageste niciodata. :D

Airplanes in the night sky...

2010-04-26T22:26:00.003+03:00

E tarziu. La ora asta ar fi trebuit sa fiu acasa, in pat, dormind, nu la munca, asteptand sa treaca timpul numarand mail-urile care inca vin, nerabdatoare sa imi provoace aparitia unor noi fire de par alb.
Ma duc afara, pe balcon, cu o cana de ceai de lamaie si astept sa ma suni. Iar telefonul suna, recunosc soneria care ma face sa il arunc de pereti, dar totusi raspund cu zambetul pe buze si incep aceeasi discutie obosita pe care o avem de ceva vreme incoace. Imi spui ca ai ajuns acasa, ca ai strans lucrurile pe care le lasasei in graba in dezordine, ca mi-ai mancat salata cu rosii cherry si porumb si te-ai bagat in pat, ca e seara de meci si nu mai ai chef de nimic. Raspund monosilabic a aprobare dupa fiecare fraza, ca sa nu te simti prost ca eu nu sunt atenta la niciun cuvant de-al tau. Imi arunci din cand in cand printre cuvinte cate un "pui", "iubita", "boo" si uiti ca de obicei cat ador sa imi spui numele. Ma rogi sa scot eu rufele din masina de spalat cand vin, pentru ca esti obosit, iar daca s-ar putea, sa iau si mai multe chestii de mancare de pe drum, ca tu nu poti trai doar cu salate si lapte. Te culci apoi, ca esti obosit, promitandu-mi ca daca maine ma trezesc sa fac eu micul dejun si sa iti calc camasa, te vei revansa, candva, intr-o zi... departe mai e ziua aceea.
Eu inca zambesc. Ma uit pe cer, cu cana de ceai in mana si vad un avion printre stele, cum se plimba nestingherit la inaltime. Ma prefac ca e o stea cazatoare si imi pun o dorinta, cu ochii stransi, inchisi atat de bine incat pleoapele mi-ar sangera de durere. Deschid ochii. Sunt in fata usii de la balcon, cu cana de ceai in mana si cu mana pe clanta.
Noapte buna!

Good morning, sunshine!

2010-04-26T11:34:00.002+03:00

Ce bine m-am trezit astazi, asa, cu ochi mari, fara sa sune ceasul la 5.30 dimineata si eu sa-mi arunc telefonul de pereti... De fapt, de ceva timp, ma trezesc un pic mai bine, atunci cand imi aduc aminte cum suna prima melodie pe care o ascult atunci cand deschid ochisorii. Si e cea de mai jos, pe care sper ca nu se supara nimeni ca am pus-o spre ascultare.

Asculta mai multe audio Muzica

Am inceput sa nu ma mai mir cum de a reusit sa se strecoare usor in topul meu prin fata pieselor lui Butch si, a nu se intelege gresit, eu chiar am facut o pasiune pentru Fiul risipitor. Ma fascineaza privirile oamenilor din metrou atunci cand o aud din castile mele, la 6 dimineata. As scoate momente Kodak din incercarea lor de a intelege acel "Yo, yo, yo, yo, asta-i pentru voi!", in timp ce eu incerc sa ma agat zambind de o bara de sustinere, pentru ca la ora aia as prefera sa doarma si patul sub mine.
Si ar mai fi si Istoria unei Secunde, cum vorbeam cu Danna zilele astea, dar aceea e un pic mai speciala, cum sunt si alte piese pe care imi vine absolut instantaneu dorinta de a canta versuri nebune.
E 12.00, e soare afara si incepe o noua saptamana. Si Doamne, nu m-as satura niciodata de zambetul asta pe care il am pe buze. E un zambet odihnit, fericit, chiar daca nu e bogat in multe altele, pe care restul lumii le-ar considera mai consistente si mai motivationale. Eu ma hranesc cu idei, cu trairi, cu sentimente si mai nou, cu mirosul liliacului de la geam.
Azi ii multumesc sufletului meu care inca mai are puterea sa ma faca sa zambesc atat de sincer, de clar si de unic. Si le multumesc si celor care au grija de sufletul meu, ca de o comoara.
Pornesc la drum cu dorinta sa aveti toti o saptamana frumoasa ca razele de soare ce imi gadila pleoapele, sfidand asfaltul realitatii.
Pace!

Sleepy head...

2010-04-23T07:40:00.002+03:00

Nu am fost si nu voi fi niciodata matinala. Nu mi-a placut niciodata sa ma trezesc dimineata, pe la 6, sa incep ziua cu zambetul pe buze si sa strig in gura mare: "Uuuuuuiiiiiii, ce zi frumoasa, hai sa profitam de ea!". Nu, mai degraba ma tarasc incetisor, in liniste, cu ochii inchisi, prin casa, facandu-mi treburile ca un robotel. Doar de aia imi plac mie adidasii mei, ca nu trebuie sa ma aplec sa mi-i iau in picioare si sa imi leg sireturile. Ar fi fatal acel moment, m-as trezi si m-as deprima din cauza faptului ca dau nas in nas cu realitatea.
Imi aduc aminte ca in liceu, mi-o dresasem pe Kara sa traga plapuma de pe mine dimineata, poate, poate... Nu prea a mers. Drept pentru care, dupa 4 ani, in facultate, dormeam amandoua de rupeam patul la ora aia, chiar si mult dupa ora aia... Nu au fost prea dese ocaziile cand am putut spune ca m-am trezit cu zambetul pe buze pentru ca ma gadila soarele prin geam. As fi preferat sa ma trezesc doar cu zambetul pe buze.
Dorm acum, cum o fac si cei din jur, cu perna in brate si cu cafeaua aburinda in fata. Da, chiar daca e 08.30 am, un etaj intreg aproape viseaza, cu ochii inchisi, in zgomot de pasi printre birouri, telefoane sunand, calculatoare si servere bazaind pe fundal. Noi dormim, pentru ca asa se incepe bine dimineata, dormind.
Somn usor!

21.04

2010-04-21T21:57:00.002+03:00

Ziua asta... nu stiu cum as putea-o categorisi. In fiecare an, cat oi trai, ma voi bucura ca mai imbatranesc cu inca doua luni. Dar ziua de azi... e trista. E goala. O umplu cu un ciudat zambet pe buze. Un zambet plin de amintiri dragi.
E zambetul acela pe care mi-l pun pe chip atunci cand imi aduc aminte cum se uita la mine atunci cand mi-a bagat pantalonii in ghete, intr-o zi friguroasa de iarna. E zambetul acela pe care mi-l pun pe chip atunci cand imi aduc aminte ce prostii faceam impreuna si radeam ca un copil nebun ce eram si inca sunt. E zambetul acela ce mi-l pun pe chip atunci cand imi aduc aminte ca mi-a zis ca atunci cand vreau sa fac ceva, sa nu o fac ca restul lumii. E zambetul acela care mi-l pun pe chip atunci cand imi aduc aminte cum au sunat cuvintele lui cand m-a rugat sa nu imi las vocea neauzita.
E zambetul ala sub care se ascund lacrimile ultimei dati cand l-am vazut, cand nu am alergat dupa el sa il strang in brate si sa ii spun ca il iubesc. Si poate ar fi fost totul altfel. Cu siguranta ar fi fost totul altfel... Si imi doresc sa ii mai aud inca o data vocea, sa il mai strang in brate ca un copil si sa ii luminez viata asa cum ii placea sa o fac.
In fiecare an imi aduc aminte de asta. In fiecare an doare. In fiecare an e ziua lui. Si in fiecare zi imi aduc aminte sa mangai un caine cand mi-e dor de el, asa cum sta scris pe o piatra rece de mormant.

"Decat sa-ncerci sa intelegi, mai bine simti..."

Multumesc!

2010-04-21T07:40:00.002+03:00

O ora de somn. Si Doamne, cat am ras, cat am ras... Nu am mai ras atat de mult de cand eram copil si radeam pentru orice prostioara, pentru ca totul mi se parea mai frumos atunci. Si nici nu am simtit timpul cand trece sau vreo dorinta sa zic "Nu, opreste-te, nu mai rezist... Nici chiar sa rad atat.".
M-am culcat cu zambetul pe buze ascultand B.O.B. - Airplanes II si ma gandeam la cat de frumos mi-am inceput ziua, cand nici macar nu o terminasem cum se cuvine pe cea precedenta, crezand ca azi va iesi in sfarsit soarele pe cer. Dimineata, impiedicandu-ma de somn, imi taraiam picioarele grabita spre munci, ascultand aceeasi melodie. Soarele nu aparuse inca, dar eu zambeam, cu ochi mici si luminosi, ca una din zilele acelea de primavara perfecte in care ador sa fac poze. Simteam totusi ca va aparea, acolo, undeva, candva... tot ce trebuia sa fac era sa imi tarasc picioarele in continuare si sa sper, cumintica, ca ma voi lasa invadata de lumina mai tarziu.
Iar cand am ajuns la serviciu, m-am asezat pe scaun cu picioarele sub mine, am luat o gura de cafea si m-am uitat nerabdatoare ca in ziua de Craciun pe geam. E frumos afara, e soare, e cald si totul e bine. Nu mai am ochii mici, ci prind lumini cu ei in priviri si le transform in zambete. Mi-am pus capul pe birou si o singura dorinta. Pentru ca am o singura dorinta, simpla si realizabila.
Multumesc! Ca m-ai ascultat chiar si cand povesteam de inghetata de fasole. Daca as fi dormit ca un om normal azi noapte, nu as mai fi zambit in halul asta acum, pregatita pentru inca o zi plina. Si sigur nu as fi apreciat atat de mult lumina care ma incalzeste. Uite, incet, incet, sunt fericita...

"Can we pretend that airplanes in the night sky are like shooting stars? I could really use a wish right now... :)"

Ma ploua...

2010-04-20T07:46:00.002+03:00

"A inceput sa ploua azi, cu picuri mari si desi, reci ca gandurile crude de zi cu zi. Si mi-am luat zambetul pe buze, haina pe mine si mana ta in mana mea si am pornit la drum, fara umbrela, ca doi nebuni. Curgeau stropii pe fetele noastre ca timpii ce se scurg pana cand incepe un nou an, dar noua nu ne pasa. Noi zambeam ca doi nebuni, in continuare. Caci numai nebunii traiesc in lumea lor, in care e soare si in loc de pasi pe asfalt, isi cufunda degetele in nisipul marii...
Ma uit peste umarul tau. Sar, ca sunt mica, si te fac sa razi, razi mai mult decat atunci cand te uitai cum ti se preling picaturile ploii pe nas. Imi cufund nasul printre dreadurile tale si ma stramb usor, ca sa imi spui ca tu nu mirosi ca mine, a mere coapte. Sa imi aduci aminte mereu de asta...
Ne scuturam usor in metrou, sa nu ii deranjam pe altii. Noi doar deranjam priviri, nu si suflete. Ma agat de mana ta, nu de bara rece de metal, care ii uneste pe toti cei ce nu au invatat sa zambeasca dimineata. Si te asteptai sa imi vezi machiajul curgand pe fata, insa cu tine nu am nevoie sa ma acopar, poate doar cu buze si petice din tine. Iti soptesc, sa nu ma auda nimeni, ca azi nu vreau sa imi pun castile pe urechi, vocea ta e singura muzica cu care as vrea sa ma trezesc dimineata, in loc de cafea. Vezi, am reusit sa te fac sa zambesti si sa uiti ca nu reusesti sa iti stergi cum trebuie ochelarii asa cum ai vrea. Hai, lasa-i, nu ai nevoie sa vezi, ci sa simti. Simti? Eu simt..."

Tu te asteptai sa iti vorbesc de arme, eu iti vorbesc de dragoste cu inima in palme...

Format Brain:

2010-04-15T09:59:00.003+03:00

Dupa o zi extrem de interesanta la munca, am luat-o pe jos spre casa. Da, pe jos. Am ajuns dupa ceva timp in Carol, cu Butch in casti si mintea mi-o luase razna spre trecut, ca o nebuna.
Ascultam Casa de Carton, preferata mea de pe album si singura in care ma regasesc ca o iubitoare de frig si zapada ce sunt... Stiu ca de obicei nu vad nimic in jur cand ma plimb insa am ridicat ochii si am dat peste o persoana pe care nu am vazut-o de ani buni. Si e tocmai persoana care m-a facut sa aleg orasul asta ca cel in care vreau sa locuiesc. Mi-a zambit, m-a strans in brate si mi-a zis ca nu se astepta sa ma vada atunci, acolo, atat de aiurita si zambitoare cum ma stia.
Si singurele doua lucruri pe care le-am pastrat din aceasta intalnire a fost zambetul acela cald si sincer si faptul ca dupa atatia ani, el imi poarta ceasul si eu pe al lui, ca sa nu uit ca timpul trece mereu, pentru fiecare, separat... sau ca noi am ales asta.
Ascult si acum Casa de Carton si imi aduc aminte de zilele pline de zapada cand ne plimbam in acelasi loc, cand totul era diferit, mai simplu si noi eram liberi sa ne zambim unul altuia fara sa ne gandim decat la prezent.
Si da, inca mai am acelasi parfum de mere coapte, care uneori imi pare un blestem, alteori o binecuvantare.
Au trecut 7 ani de atunci...

Optimism

2010-04-09T15:47:00.002+03:00

Cand am descoperit ca nu pot ajunge la Optimism azi pentru ca programul meu mi-a fost facut in asa fel incat sa incep la 11 am si sa termin la 8 pm, am decis sa nu ma mai enervez si sa o iau ca atare.
Mi-ar fi prins bine sa aud niste discursuri optimiste, imi ziceam in gand. Apoi, m-am gandit ca eu imi sunt cel mai bun role model in ceea ce priveste asa zisa reusita plus optimismul ei corespondent. Sunt singura persoana care a reusit sa se descurce in miijde situatii de cacat, in timp ce altii isi faceau cruci si se rugau sa nu li se intample lor asta sau ma compatimeau, fericiti fiind ca o duc mai bine. Si totusi am avut mereu puterea sa sper si sa zambesc. Uneori cam tamp, but hey, it can't be all gloomy and shiny all the fucking time, right? Mai sunt copii care mai au de mancat paine si altii sa o digere, daca e cazul. Eu nu ma voi satura sa ma mir vreodata cum de pot sa continui, sa lupt pentru ceva mai bun si fara sa ma plang constant ca viata-i de cacat.
It's all about choices and luck. Ain't needing for anybody to repeat me that one.
Imi stiu mai bine viata, posibilitatile, sansele si teoriile ca oricine altcineva. Da, stiu, undeva pe parcurs ar fi dat bine niste modestie, dar mie nu imi mai place de ceva timp. Doar muzica imi mai place ca la inceput... si a inceput sa imi placa si de altcineva, insa trebuie sa imi treaca. O mica deconectare timp de 3 zile.. si gata...

Morning thoughts...

2010-04-07T09:41:00.002+03:00

Stateam azi dimineata citindu-mi reader-ul, cand mi-am dat seama ca uneori urasc chestiile astea legate de online. De ce? Pentru ca asa iti dai seama ca unii oameni, in loc sa aiba bunul simt sa iti adreseze chestii ce necesitau a fi adresate, din bun simt, politete, datorie (etc...), nu o fac si te ignora, preferand sa "lase" diverse urme prin diverse locuri. Am zis eu de multe ori ca sunt prea buna si draguta cu unii, dar nu am facut nimic concret in a deveni mai "bitchy".
Poate e cazul sa nu mai fiu asa buna cu toata lumea, in speranta ca vor aprecia toti acest comportament. Poate e timpul sa devina ceva "exclusivist", sa imi fac o lista de persoane care sa beneficieze de acest tratamtent, iar pentru restul... "sanatate, Vasile!"
A bientot, mes amis! Ma intorc la configurari, alea, alea...

SVF!

2010-04-06T17:16:00.002+03:00

Pentru ca traim intr-o era... ciudata, noi, muncitorii de rand, nu putem sa ne organizam pauzele singuri. Ca deh, ramane linia descoperita, pica un server si nu e nimeni sa-l ridice catinel la loc, sa mearga totul cum e stabilit prin contracte... bla bla bla.
De aceea, e nevoie ca ai nostri colegi iubiti de la departamentul vecin sa ne faca programul, incluzand programarea pauzelor. Initial am injurat un robot care automatiza alegerea pauzelor. Azi, cand am aflat ca de fapt niste oameni isi bat joc de creierul tau suprasolicitat de intrebarea retarda: "First of all, is the pc turned on?", am simtit nevoia sa ma duc la ei si sa le zic in gura mare: SA VA FUT!.
Daca tu incepi programul la 09.00 am si il termini la 05.30 pm, de ce mi-ai pune pauza de la 10.30 am la 11.00 am si apoi, fix peste 6 ore, de la 05.00 pm la 05.30 pm? Adica ce, ignori faptul ca ma deshidratez, mi se face foame, am nevoie de stretching, am o vezica si niste intestine pline ce trebuie sa fie golite intr-un timp util, ca sa nu ma scurg pe sub birou in timp ce ma conectez remote la servere? Nuuuuuuuuuuuuuuu... Din cate stiam eu, nu port chilotii peste pantaloni, deci nu sunt un fel de supererou al IT Help desk-ului pentru a rezista pe campurile muncii ca vita, muncind continuu si scotand un raget de oboseala din cand in cand.
Cica de maine pot sa imi iau pauze cand vreau, doar sa anunt. Great! Trebuia sa ridic tonul la cineva ca sa se prinda totusi intregul departament ca sunt un om ca oricare altul si am nevoia uimitoare de a fi tratata ca atare?
Geez... Pe cuvant daca va inteleg, oameni buni. Mi-e mila de voi. Atat. Doar mila, nu va doresc sa va crape vezica asteptand pauza minunata dupa 6 ore de munca. Inca mai am o doza de umanitate in mine, chiar daca oameni ca voi ma fac sa vreau sa renunt la ea.
A bientot, mes amis. Ma duc acasa, taraindu-mi picioarele obosite prin balti.

Stii care-i problema?...

2010-04-03T01:49:00.002+03:00

Omul la care ma uit acum nu e cel care as vrea sa imi umple patul. Vreau sa ma trezesc dimineata in bratele tale, nu ale lui. As vrea sa iti aduc micul dejun la pat tie, nu lui. As vrea sa ma stramb ca un copil, ascunzandu-mi capul in perna ta, nu a lui.
Asa ca spune-mi, cum rezolvam aceasta problema?

Urasc sarbatorile... reloaded!

2010-04-02T13:32:00.003+03:00

In timpul liber pe care il manifest cu precadere la serviciu, ma gandeam ca pentru mine, urmatoarele zile nu sunt legate de sarbatori. Nu, deloc. Nu ma fascineaza deloc ca se taie mielul, vaca, gatul cuiva din curtea altcuiva sau ca se frange cozonacul pe mesele preotilor ghiftuiti. Nici ca trebuie sa se adune lumea buluc in curtea bisericii sambata noaptea si sa se calce in picioare pentru "lumina" in timp ce se gandesc ce cluburi mai prind la ora aia, dupa ce au terminat cu acest proces extraordinar de purificare, renastere, whateva'.
Nu, nu imi plac sarbatorile. Si asta se datoreaza faptului ca nu simt atmosfera aia de familie adunata in jurul mesei nici sa ma tai cu katana in miijde bucati. Nu am nevoie de miel pe masa, de sarmale in stomac si m-am saturat sa mi se holbeze oamenii ciudati pentru ca intr-adevar, pot trai si fara carne. Nu am nevoie de drumuri intr-un tren jegos pana acasa pentru a merge sa ma ghiftui cu cozonac. Asta nu e o sarbatoare, e demonstratie pe fata a fatarniciei. Nu trebuie sa fie cruce rosie in calendarul ortodox pe care il tii atarnat cu mandrie in bucatarie pentru a-ti da seama ca ti-e dor de familie, daca o ai. Nu, nu trebuie sa fac intoxicatie de la oo in weekend ca sa pot sa mai stau acasa intr-un concediu medical fortat, pentru ca deh, e sarbatoare, hai sa ciocnim oo, neamule!

Nu. Pot sa mananc lapte cu cereale de Pasti si sa fiu fericita, daca am si liniste in casa si pasarelele imi canta pe geam, all good in the hood. Berceni hood, mai exact. Bine, asta in cazul fericit in care se va milui cineva de mine sa imi ofere si laptele si cerealele si sa ma tina in brate in timpul micului dejun, pranzului si cinei savurate in pat.
Nu. Nu pot sa zic ca abia astept sa treaca "sarbatorile". Pot sa zic ca ma voi bucura de timpul (foarte putin, de altfel) liber care imi este permis.
Nu mai pot scrie acum, iar mi-a venit mirosul LUI in nari si nu pot sa mai judec coerent.
A bientot, mes amis!

Striga, hai, hai striga!

2010-03-24T21:03:00.007+02:00

Cine ma stie, cred ca mai cunoaste si obsesia mea legata de oltenii-mi favoriti, pe care am avut ocazia sa ii vad duminica seara, cand am iesit fleasca din Goblin. Cine a zis ca a vazut cel mai tare concert de rap romanesc, pesemne ca nu a sarit pe langa scena cat au fost CIA pe ea. Bine, eu sunt un pic subiectiva, am o pasiune speciala pentru fill up-ul lui Phila, cu al carui flow as adormi linistita toata viata in timpane.
Am descoperit o alta lume duminica seara. Aia a unui club mic, plin de fani si vedete, care au strigat cat au putut de tare toate versurile pieselor pe care se sarea continuu acolo. Si cat mi-a placut... nu as putea descrie in cuvinte, ci s-a vazut pe fata mea zambitoare, atunci.
Nu stiu daca as putea sa renunt vreodata la muzica asta, o simt prin toti porii, o simt si cei ce sunt prin preajma mea, o simte si bataia vantului cand imi flutura pantalonii asa glumet. Uneori imi dau seama cum trece timpul si eu aceeasi raman, din anumite puncte de vedere, chiar daca unii imi spun ca ar fi timpul sa ma domolesc si sa mai fac niste compromisuri. Deh, imbatranesc, cica ar fi cazul sa devin femeie serioasa, ca tot discutam despre maritis in seara asta cu Adelina. Sunt curioasa daca o sa ma accepte cineva exact asa cum sunt, candva, pentru toata viata, constienta fiind (acea persoana) ca nu sunt sanse sa ma schimb. Ar fi mult mai mult decat o provocare... ar fi... mai ceva ca la Dansez pentru tine :))))) glumesc!
Si cred ca asta mi-a venit in minte de azi dimineata, cand ma uitam in metrou, la Pipera, la toate corporatistele care tropaiau pe tocuri pe langa mine, fluturandu-si costumasele scrobite in timp ce se grabeau spre serviciu, iar eu urcam agale, tarandu-mi conversii din colectia lui Ice Cube.
O fi bine? O fi rau? Nu stiu. Eu sunt eu. Si Phila e Phila. Las-o asa, zic. :)

Pe repeat!

2010-03-20T13:40:00.001+02:00

Cause you are full of shit and pretty shiny lies. And I'm so sick and tired of this.
Bye bye!

Punct!

2010-03-20T00:58:00.000+02:00

Bai, mi-a murit o parte din mine. O parte care nu isi va mai reveni niciodata, orice as zice eu sau orice ar zice oricine altcineva.
Si pentru prima oara in viata mea mi-as dori sa plang si nu o pot face. Nu o pot face pentru ca doare ca dracu'...
Cert e ca multe lucruri se vor schimba de acum inainte in ceea ce ma priveste. Uita-te bine la mine, e ultima data cand vei putea spune ca ma cunosti. Uita-te bine la mine, e ultima data cand vei avea sansa sa ma cunosti.
The end.

Una buna...

2010-03-18T20:42:00.001+02:00

Nu ma las pana nu fac o piesa cu sefu' meu, care face piese ce-mi sunt prea dragi pentru a mi le scoate din minte si din playlist.
Enjoy! Eu nu pot spune mai multe, pentru ca lalai prin casa, ca o nebuna...

Goodbye...

2010-03-16T00:52:00.002+02:00

A Fine Frenzy - Almost Lover (Brothers NEE version)
ÎncÄ�rcat de wonderful-life1989. - Explore more music videos.

Perfect!

2010-03-15T01:45:00.004+02:00

Da, trupa mea favorita din Romania! Da, mi-a vibrat orice picatura de sange si orice celula de tesut atunci cand au cantat in borcan. Da, am ras ca un copil in timpul interviului. Da, sunt niste oameni minunati. Da, apar in emisiune. Da, e emisiunea la care iubesc sa lucrez mereu. Da, asta e ceva perfect pentru mine.
Da, ador trupa El Negro.
Jah-Jah bless!

Prima zi de primavara...

2010-03-14T17:47:00.002+02:00

Azi am simtit pentru prima data pe anul acesta ca e primavara. Mi-am ghemuit picioarele pe balansoarul terasei mele favorite, cu o cafea in fata si am admirat oamenii care treceau zambitori pe alei, uitandu-se la skateri cum se bucura de soare in parc.
Am alta pofta de viata acum si fericita mi-s, nu am de gand sa o las sa ma paraseasca destul de curand... De maine voi fi o femeie serioasa, corporatista, full time si abia astept sa ma aventurez din nou pe acest drum, cu zambetul pe buze si soarele-n priviri.
God bless! Pace!

Good things might come for those who wait...

2010-03-10T16:43:00.003+02:00

Azi sunt mai fericita ca in orice zi din 2009 si 2010. Azi cred in miracole, pentru ca m-am rugat de mult timp pentru unul in viata mea umila de locuitor al Berceniului meu sumbru si iubit. Azi mi-a rasarit soarele pe strada si i-am zambit mai frumos ca niciodata...din toate punctele de vedere.
Si am iesit la o plimbare prin oras, de pe la Casa Radio pana acasa, prin soare, cu castile pe urechi si cu zambetul pe buze. Iar cand imi cautam piesa favorita, O.N. cu dBM - "Niciodata nu e de ajuns", m-am impiedicat, am cazut pe gheata de mi s-au desprins uggsii si am gasit si 5 ron in fata mea. :)) M-am ridicat tot cu zambetul pe buze si mi-am soptit ca totul va fi bine...
Da, sunt fericita azi. Cred ca a venit si timpul sa pot spune ca "it's safe for me to smile like a child". :)
God bless!

You won't buy me with a coffee...

2010-03-08T20:48:00.004+02:00

Ultima data cand ne-am auzit a fost in 2008, cand m-a sunat de pe un numar necunoscut sa imi povesteasca de cum a ajuns el pe alt continent sa filmeze pentru un proiect, atunci cand eu il asteptam sa treaca pe la mine sa iesim in oras, ca de obicei, la o cafea.
Imi aduc aminte cati nervi mi-am facut atunci, imbracata in pijamaua lui, stand pe marginea geamului casei si gandindu-ma cum a putut el sa planuiasca plecarea aia fara sa imi spuna absolut nimic, decat cand era la mii de km departare. Imi aduc aminte si ca prima data cand ne-am vazut, era un soare puternic la Unirii, in intersectie si amandoi ascultam in AKG-uri la maxim Maximilian - "Pe langa telefon". Si da, i-am spus numele meu si numarul de la telefon. Si da, s-a balbait cand mi-a spus asa rarait numele la telefon... Dar imi aduc aminte si cum am ramas pe marginea geamului, uitandu-ma in gol si neintelegand pentru a nu-stiu-cata oara de ce se desfasoara totul atat de... trist.
E 2010 acum. Suna telefonul si raspund entuziasmata, crezand ca e vorba de afaceri. Acelasi mod rarait de a-mi spune numele. Ma gandeam ca e vorba de o gluma... Mi-a zis ca s-a intors in tara si "I wanna buy you with a coffee, baby boo...". Am zis DA involuntar. Si nu imi pare rau.
Am iesit din casa, am rezolvat diverse si ma postez la locul de intalnire. Observ cu uimire ca din 2008 pana in 2010 a aparut un BMW in peisaj. Deh, e criza... dar unii se descurca foarte bine pe astfel de timpuri. Buchet mare de trandafiri pe bancheta, neinteresant. Maximilian - "Pe langa telefon" pe fundal, interesant. O luam usor spre oras, discutand despre diverse, despre ninsoare, despre viata, oameni, pana cand ne-am oprit in trafic. Am simtit nevoia sa il intreb de ce m-a sunat dupa atata timp, tinand cont ca nu a dat niciun semn de viata. L-am intrebat de ce a ales sa fuga de mine, pentru ca fuga e ceea ce a facut.
S-a uitat la mine, mi-a zis ca trecutul nu conteaza si ca inca ma mai iubeste. Nu cred ca am fost vreodata mai scarbita sa aud aceste cuvinte, pe care de obicei le ador... Mi-am adus aminte de cum stateam si incercam sa inteleg de ce oamenii prefera caile usoare cand vine vorba de facut sau obtinut ceva. Iar in timp ce mie imi treceau diverse ganduri si imagini prin creierul meu suprasolicitat, aud ca prin vis: "Stai, sa iti pun singura piesa pe care am ascultat-o pe repeat zilnic, gandindu-ma la tine...". Iar cat timp tot abuza el de fast forward, eu ma gandeam ca il asociez cu Ombladon - "Cheia de sub pres" si ca mi-ar face placere sa il cam calc in picioare, sub bocancii plini de zapada. Cand am auzit "Inger si demon" a lui Nimeni Altu'... mi-am luat frumos geanta din spate, am deschis portiera si am multumit blocajului din trafic. A sunat telefonul, a vibrat dupa si... atat. Nu mai am rezistenta necesara pentru a face fata unor declaratii care mi se par false, nu mai pot sa o iau de la inceput in ceea ce priveste increderea unor oameni care m-au facut sa imi zdruncin serios interiorul. Si credeam ca nu mai exista minuni pe lumea asta, indesandu-mi parul sub caciula si castile in care urla de zor Ombladon, pana cand m-am intalnit cu cineva drag care mi-a daruit un buchet simplu de zambile si un zambet.
Daca nu coboram atunci, nu aveam parte de un miros proaspat de primavara dat de floricelele care imi decoreaza acum biroul. Si da, telefonul inca suna... poate va suna ceva timp de acum inainte. Nu mai conteaza. Stiu ca am luat decizia cea buna, poate aceea prea curajoasa si... nu imi pare rau. Dar nu mai sunt aceeasi persoana cu soare in priviri, care astepta sa se schimbe culoarea semaforului la Unirii...

When you leave without saying anything, don't expect to buy me back with a coffee...

Muzica...

2010-03-07T17:33:00.001+02:00

Nervi de metrou

2010-03-05T13:30:00.005+02:00

Incep din start cu mentiunea ca posed cei 7 ani de-acasa, o educatie decenta, multe cunostinte la pachet si cunosc codul bunelor maniere. Si nu ma prinzi de obicei stand jos in metrou, tramvai, autobuz etc, pentru ca inca mai consider ca ma tin picioarele sa rezist pana acasa fara sa ma asez.
Insa azi m-a pocnit raceala, am ametit mai ceva ca un titirez suprasolicitat, dupa o intalnire de mai mult de 3 ore care m-a obosit un pic dpdv psihic, plus ca nici la ora 1 pm nu apucasem sa imi iau micul dejun, desi ma trezisem pe la 8 am. Asa ca am indraznit sa ma asez de la Pipera pe un loc, incercand sa nu imi imprastii picioarele cum o fac de obicei (tinand cont ca eram in fusta :)) ). Eh, pe la Aviatorilor s-a asezat un nene langa mine, care mi-a urlat tot drumul in ureche de nepotul lui, care se plimba prin vagon. La Victoriei, se posteaza o tanti in fata mea si estimez ca avea vreo 40 si ceva de ani... M-a calcat o data, de doua ori, a treia oara pe ambele picioare, ranjind scarbos ca sa ii vad eu dintii din aur, probabil. Tinand cont ca simteam ca imi crapa capul deja, m-am gandit sa nu imi bat capul si cu ea. Dupa 2 minute, ma impinge usor cu degetul pe umar si imi zice pe un ton cocalaresc: "Auzi,da' tu chiar nu ai de gand sa te ridici?". Saaaay whaaaat? U steppin' on my foot and on my nerves as well? Caaalm, imi ridic ochii peste ochelari si ii zic ca e dreptul meu sa ma asez daca e un loc disponibil, pe care il voi ceda cand voi cobori la statia unde doresc sa cobor. De obicei, dupa ce vorbesc atat de calm, simt ca nu vorbesc eu, asa ca simt nevoia sa imi repet in gand ce am zis. Mi-am dorit sa ii fi spus intr-adevar toate vorbele dulci care simteam cum vor sa dea navala, insa cum ultima data cand am facut-o, am primit o plasa cu ceva metale grele prin ea peste glezne (rezultatul: ditamai juliturile plus o entorsa de toata frumusetea la glezna stanga), m-am abtinut.
Nenea de langa mine s-a ridicat si a coborat la statia urmatoare, iar tanti s-a asezat langa mine, comentand pana cand m-am ridicat si eu pe tema: "tineretul din ziua de azi e prost, inutil, needucat, se duce tara de rapa; ah, vai de viata ei, vai de educatia copiilor din ziua de azi", reusind sa imi accentueze durerile cu care plecasem din Pipera. O intreb linistita daca nu ar vrea sa inceteze cu acuzele, pentru ca totusi isi indeplinise scopul, se asezase, all good in the hood. Raspunsul ei: "tu sa taci, nesimtito, pentru ca n-ai avut un dram de educatie si de bun simt sa imi oferi locul tau!".
gggggggggggggggggggggggggrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr... In spiritul revolutionar al eroilor pe langa care trec zilnic, m-am ridicat, i-am zis cu respect "Intreg tineretul v-ar ura calduros sa va viziteze la noapte tot cast-ul din 28 Days Later!" si am iesit cand s-au deschis usile, in rasetele altora care au iesit cu mine.
Si culmea, m-am simtit mai bine dupa aceea. Cu tot cu dureri de diverse, cu tot cu mintea-mi producatoare de replici ciudate... Chiar daca sunt tanara, asta nu inseamna ca sunt exact ca toti ceilalti sau ca nu am parte de zile cand mi-e rau si am nevoie de liniste pe un scaun din metrou...

Dor...

2010-03-05T01:07:00.002+02:00

Sa zic ceva? Sa tac? Sa astept? Sa am rabdare? Sa nu imi mai rod unghiile ca un copil ciudat? Sa fiu rautacioasa? Sa scot limba in semn de protest? Sa am incredere? Sa urlu? Sa zambesc pe strazi necunoscutilor? Sa imi cenzurez gandurile?
Nu stiu ce reactie ar trebui sa am. Nu stiu ce sa fac maine, cand iar vor da navala gandurile. Da, uite ca nu stiu ce ar trebui sa fac. Ma uit la lumina lampii de pe biroul meu si ma simt ca un copil visator, care acus, acus o sa fie trantit cu nasul in noroi din nou, cu un "I told you so!" pe fundal, pe un ton rautacios.
Nu stiu daca a fost doar un vis, o gluma, o scuza frumoasa de a merge inainte cu zambetul pe buze.
Stiu doar ca imi aparuse speranta timid in suflet si se incalzise bucuroasa acolo, gandindu-se ca desi e iarna afara, de data asta totul va fi bine...
A fost doar un vis frumos... oare?
...

To schedule or not to schedule?...

2010-03-04T20:46:00.004+02:00

Am inceput ziua de ieri cu un program strict. Traiasca Blackberry-ul de cate ori m-a anuntat ce sa fac, inclusiv cand sa mananc si cand sa dorm. Dupa o astfel de zi, nu m-am simtit pe cat de implinita imi imaginam ca m-as simti.
Eh, am incercat sa compar ziua de azi cu cea de ieri si m-a pufnit un ras incredibil. Chiar daca nu am respectat un program anume si poate s-ar preta sa revin la programul initial, ziua de azi a fost... speciala.
M-am trezit la ce ora am vrut, am mancat cand am vrut, am scos capul pe geam si m-am hotarat sa ies la o plimbare. Si nu orice fel de plimbare: am luat metroul pana la Aviatorilor, tras o tura de parc (ca m-a oprit politia sa imi ceara actele pt ca stateam in ploaie cu niste skateri, asta era pentru alte povesti :)) ) si apoi pe jos, pana acasa. Da, am scris bine, PE JOS. Asta a insemnat strabatut orasul de nebuna, de la Aviatorilor pana la Victoriei, Romana, pauza de 30 de minute in Parcul Icoanei, harjonit cu niste catei vagabonzi pe acolo, impartit un covrig cu susan cu ei si mers mai departe dupa. Am ajuns la Universitate, unde m-am pierdut printre lucrurile de la Targul de Antichitati. Ah, vazui acolo niste brose cu camee, un Pentax vechi, veeeechi de ma scurgeam toata pe langa el, plus o prastie (yeah, prastie, dude, nu Wii :P ), niste carti vechi, plus perii din par natural cu manere suflate cu aur. Iubesc targurile de lucruri vechi, mai ales pentru ca mereu ma prind fara bani in buzunar si evit astfel posibilitatea de a pleca acasa cu tot felul de maruntisuri in buzunare si cardul gol :P.
De la Universitate am luat-o incet prin ploaie pana la Unirii, apoi pana la Tineretului, cu escala in parc, pe un inceput timid de ploaie. Era atat de frig si intuneric incat cred ca la un moment dat ramasesem singura in parc. Am mai intalnit un catel alb si plouat care de cand m-a vazut, s-a bagat repede printre picioarele mele si m-a obligat sa ii tin cald catva timp, ca un smecheras. Cand am ajuns acasa, ploua in toata regula, m-am schimbat si am iesit pentru o mica ploaie prin Berceniul meu iubit, fara umbrela. Chiar daca am batut o mare parte din oras pe jos, asta nu mi-a dat decat mai multa energie, energie care mi-a lipsit cu o zi inainte, cand ma uitam tot timpul la telefon sa vad ce imi mai pregateste.
Previzibila cica-s, think again! Poate intr-o zi te tarasc dupa mine, in ploaie sau printre raze de soare, sa simtim pulsul orasului, de dimineata pana seara...
Pace!

Change!

2010-03-03T14:48:00.004+02:00

Ce-ar fi daca ti-ai lua inima in dinti si te-ai reconstrui, asa cum vroiai de mult sa o faci, fara sa iti mai pese de ce au cei din jurul tau de zis?
Ce-ar fi daca ti-ai aduna vointa si ai demonstra ca se poate, ca se poate si mai bine, ca vrei ceva mai bun pentru tine si ca vei munci pentru a obtine acel lucru?
E 3 Martie azi, e ora 3.00. Vreau sa schimb multe din viata mea in bine.
Wish me good luck now, 'cause I don't know when I'll be back...

Smile!

2010-03-02T16:09:00.004+02:00

Azi am zambit cuiva in parc, a trecut pe langa mine, a mers cat a mers si apoi a alergat dupa mine sa imi puna piesa asta. Cum sa nu cred ca viata e frumoasa, chiar si cand esti nemachiata, in tinuta de alergat si cu adidasii prafuiti in picioare? :) Zambesc!

New...

2010-03-01T14:39:00.003+02:00

New day, new week, new month, new me, new shoes, new smile... You're the only thing that I don't wanna change...

Razi!

2010-03-01T01:03:00.004+02:00

Tonik: Buna Dimi
Sara: Neatza
Sara: Iesi cu mine maine dimi la un baschet?
Tonik: La ce ora?
Sara: Pai ma gandeam pe la un 10, asa. Sau 9.30?
Tonik: Si unde te joci?
Sara: Tineretului.
Tonik: Marpha!
Sara: :))
Sara: Deci?
Tonik: Cine mai vine?
Tonik: Daca ma trezesc, vin.
Sara: Pai cati oameni fara serviciu crezi ca mai stiu?
Sara: :))
Tonik: Asa e.
Tonik: :))

:)) In ziua de azi, pana si pe cei far' de serviciu nu ii poti urni din casa la un baschet, in parc. :))

Testing, testing. 1, 2, 3...

2010-02-28T17:18:00.003+02:00

Se pare ca m-a cam pocnit inspiratia in ultima vreme si m-am pus pe treaba. Asa am ajuns sa scriu versuri pana cand uit ca mi-e somn, foame, frig, frica, ca imi chinui vecinii cu diferite idei pe diferite negative ce mi se tot plimba pe maini, prin minte, peste tot... Noroc ca zilele astea sunt "home alone" si pot face absolut ce vreau, cand vreau.
Am descoperit ca am si fani, care ori imi fac cu mana de la geam, ori mi se aduna sub geamul meu pentru ca omul e curios din fire :)). Cel mai ciudat lucru este ca in sfarsit, dupa atatia ani, m-a pocnit rabdarea din plin si nu inteleg cum s-a intamplat asta, dar stiu sigur ca nu as mai vrea sa ii dau drumul.
Am un sentiment ciudat ca totul va fi bine, chiar daca imi pun din nou fundul si visele la bataie fara a sti sigur ce va iesi din asta.

Yada yada yada

2010-02-25T18:06:00.003+02:00

Azi compatimesc saracii barbati. De ce? Ma intorceam cu metroul din oras, afundata in paltonul meu mov care atrage atentia tuturor. A stationat in plus in fiecare loc, timp in care ma tot uitam in jur sa vad daca nu dau peste cineva cunoscut cu care sa petrec timpul spre casa. In fata mea, un tip, cu o fata de parca era mielul dus la taiere de Paste sau iepurasul fara oo :)). Isi tinea de mana prietena care se uita oriunde altundeva decat la el si care vorbea ca o moara stricata, despre absolut orice. Initial nu le-am dat prea multa importanta, ma gandeam ca e vorba despre un cuplu obosit, venit de la cursuri. Insa tipa incepuse sa ma enerveze, vorbea non stop, nici nu imi dadeam seama cum respira, mai ceva ca un copil cu "nevoi speciale". El nu schita un gest, nici macar sa ii zica sa taca sau ca e de acord, pana si un "hai sa schimbam subiectul" ar fi fost binevenit. Ma facuse curioasa sa ii aud vocea, pentru ca in afara de robotul ala care anunta statiile si scartaitul sinelor, numai tipa aia se auzea prin vagon.
Si acum, ca de obicei, nelamurirea mea: de ce prefera barbatii sa se planga ca femeile de langa ei nu sunt altceva decat mori stricate, care vorbesc non stop, degeaba si aiurea in general. Unde va sunt los cojones, amigos? Unde e puterea de a-i zice aleia de langa tine ca e obositoare, ca vreti liniste sau discutii interesante? Unde va e puterea Tarzanica de a striga femeii de langa voi ca ea e Jane si ca nu are rost sa se maimutareasca verbal mai ceva ca Cheetah? Eu am invatat din trecut, de la oameni care si-au impartasit parerile cu mine, cum trebuie sa te porti in aproape orice situatie. Si nu am luat-o in nume de rau, ci m-am bucurat ca data viitoare aveam sa evit o greseala pe care nu imi dadeam neaparat seama ca o fac.
Sau daca nu aveti curajul sa spuneti ce aveti pe suflet, acceptati situatia in care va aflati si nu va mai vaitati ca niste personaje demne de audienta lui Dan Diaconescu. Asa-mi fac toti prietenii care au o relatie de durata, se plang ca nu le convine persoana de langa ei, dar tot raman cu ea, ca deh! oare ce s-ar intampla daca intr-adevar ar gasi pe cineva care sa ii multumeasca macar in procentul acela ideal de 80%? Trist, dom'le, trist.
Eu macar am scapat, am coborat la Unirii si mi-am vazut de viata si de linistea mea, dar saracul ala, si-a continuat drumul suportand rahaturi neinteresante pana la sfarsitul calatoriei. Si nici ca il compatimesc, doar i-as dori un pic mai mult curaj, un moment de nebunie in care sa ii explodeze toate frustrarile din interior si vointa extrema de a se abtine sa nu o faca pe aia Harta Metrorex din cauza nervilor acumulati.

Let's turn the page now!

2010-02-22T15:15:00.000+02:00

It all becomes clear, I feel lifted from my fears...

:)

2010-02-21T18:47:00.003+02:00

1. Azi toata lumea e a mea.
2. Azi sunt fericita cum nu am mai fost niciodata in atatia ani care mi-au trecut in spate.
3. Azi mi-am dat seama ca sunt o norocoasa ca am atatia oameni in jur care ma vad asa cum sunt si ma pretuiesc ca pe o comoara.
4. Azi si-au adus toti cei care conteaza aminte de mine.
5. Azi am cantat mai frumos ca niciodata.
6. Azi am ras din tot sufletul.
7. Azi am privit soarele cu atata speranta in ochi, incat nimic nu-mi mai pare imposibil.
8. Azi nu e loc de lacrimi, decat daca sunt lacrimi de fericire.
9. Azi am primit cadourile pe care mi le doream.
10. Azi mi-am dat seama ce inseamna sa ai prieteni adevarati.
11. Azi am uitat de tot ce a fost urat in trecutul meu.
12. Azi am iertat totul si am mers mai departe.
13. Azi m-am acceptat asa cum sunt.
14. Azi m-a prins rasaritul pe strazi, ca o nebuna, asa cum imi place sa o fac mereu.
15. Azi am avut atata energie in mine, incat as fi fugit in lume.
16. Azi am tremurat de fericire.
17. Azi nu am mai regretat nimic.
18. Azi mi-am dat seama ce vreau sa fac cu viata mea.
19. Azi am realizat ca vointa e in mine, doar trebuie sa o vad si sa ma folosesc de ea.
20. Azi am mers cu pasi mici si inceti, ca sa las si pe altii sa tina pasul cu mine.
21. Azi am inceput ziua cu un zambet extrem de special.
22. Azi mi-au placut surprizele, pentru prima data in viata mea.
23. Azi sunt cea mai fericita, e ziua mea! :)

Operatiunea "Bad girl" part 2

2010-02-19T16:05:00.003+02:00

The show has begun! Today we're gonna buy everything that we'll need, tomorrow we'll prepare it all and the day after tomorrow, after enjoying a slice of my birthday cake, we're gonna run this town! :D
To be continued... pics included! :D

Cateva pahare goale...

2010-02-19T01:56:00.001+02:00

Dupa ce azi m-am convins cat de bine poate sa o dea Gani live, mi-am amintit de piesa mea favorita de pe EP-ul ei.
Ce va fi apoi, vedem maine...

Colours...

2010-02-18T14:53:00.001+02:00

Pentru ca asa arata si mainile mele, de obicei, dupa ce termin cu pensulele si culorile...

Operatiunea "Bad girl"

2010-02-18T03:15:00.003+02:00

Daca nu am ajuns la politie dupa filmarile cu Sisu, sper sa nu ajung nici dupa ce operatiunea "Bad girl" va lua sfarsit. :))
Cert e ca voi face ceva ce nu am mai facut din adolescenta, ceva nebunesc si amuzant in acelasi timp si promit ca se va lasa cu adus de poze, pentru ca demonstra ca desi imbatranesc, sunt acelasi copil nebun ale carui povesti sunt spuse de zambetu-mi frumos de pe buze.
Cert e ca m-am redescoperit si imi place asta la nebunie. Am inceput sa fac iar lucrurile care imi faceau placere, legate de desenat, pictat, scris, citit, compus, cantat (ah, pentru asta trebuie sa astept sa imi revina vocea, pentru ca sefu' a zis ca as cam avea nevoie de niste autotune :)) -> astept cumintica sa fie totul ok din nou) si ma rog pentru noroc in viitor. Si fie ca imi vine sa cred sau nu, sau sa accept acest lucru, regasirea asta a fost "cauzata" de o singura persoana, care din pacate acum, nu mai vorbeste cu mine. Insa asa departe de mine cum e, din absolut toate punctele de vedere, ii multumesc sincer si din suflet, pentru tot, mai ales pentru faptul ca e asa cum e, pentru ca exista.
Cred ca ma duc sa ma culc acum, e timpul pentru relaxarea totala a unui creier plin de idei si ganduri si poate in curand nu voi mai face din noapte zi, ci doar din beaturi hartii.
Pace!

La multi ani, Gabi!

2010-02-18T01:03:00.002+02:00

Asculta mai multe audio Divertisment

Chiar daca nu ar fi trebuit sa cant pana nu imi revine total vocea, e ziua lui Gabi azi, iar cum eu sunt prea departe de el pentru a-i face un cadou material, m-am gandit sa ii cant cat de frumos imi permite vocea acum, de ziua lui.
Intentia conteaza.
La multi ani, Gabi!

Parce que tu seras toujours au top, pour moi...

2010-02-17T21:59:00.000+02:00

Plec departe...

2010-02-17T13:43:00.001+02:00

Unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi?
In jur e pace, nu-mi place,
In suflet tot un razboi.
Sunt un salbatic intr-o lume civilizata cu forta
Si nu sunt genul sa va car torta
Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte.
Constat ca sunt plecat cu capul
Deci sunt normal.
Am reusit, m-am relaxat in ultimul hal.
Orice vis devine realitate, daca esti tampit,
Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit.
Uitandu-ma pe geam ma-ntorc si plec din nou,
Te invit sa vii cand nu sunt prezenta ta imi face rau.
Prietenii care ma accepta cum sunt ma plictisesc,
Iar pe cei care fug de mine nu ii mai gasesc.
Daca mi-as permite sa fiu cum sunt n-as mai scrie,
Ci m-as duce zambind de zece ori la puscarie.
Gandesc la rece cand inima fierbe, sunt un intrus ,
Din propria mea lume ma simt exclus..
Plec departe.

Yeeey! Reloaded.

2010-02-16T21:01:00.002+02:00

Cum omului necajit nici furnicile nu ii trag, daramite boii (ar fi o situatie de vis sa mai aiba si boi pe langa el :)) ), azi am catalogat ziua fiind una tare aiurea. M-am trezit de dimineata cu un chef de somn (asa se intampla cand ma trezeste telefonul :| ) si am continuat in aceeasi directie, invartindu-ma prin casa ca o curca ce se scaldase in Courvoisier.
Am inceput sa ma uit din nou la Star Wars (fascinata mi-s de aceasta serie :D ) si asa am tinut-o pana cand a venit Ancuta acasa, de la serviciu. Eh, cand casa a inceput sa se mai populeze, m-am gandit totusi sa ma dau si eu importanta, sa nu para ca si cum chiar stau degeaba, pe langa ea care gatea 2 feluri de mancare. M-am gandit sa pun niste rufe la spalat, in masina, ca o gospodina desavarsita.
Toate bune si frumoase, reglez totul, ma intorc invelita in poncho-ul meu portocaliu inapoi la birou, pun castile pe urechi si dau play, ca ajunsesem la scene cu lupte intrigante din Atacul Clonelor.
In momentul in care a intrat Ancuta val vartej in camera mea m-am gandit doar ca uneori, decizia de a-ti tine hainele pe tine cand esti in camera ta este chiar una buna. Ea se agita in fata mea si eu nu intelegeam de ce nu o aud. D'oh, in castile mele urla Anakin de minune iar in realitate ea. :)) Cand a iesit din camera in acelasi stil, val vartej, m-am prins ca ceva nu e in regula. O iau catinel dupa ea si descopar ca pana la urma, nu mi-era dor de mare chiar atat de mult. Bucataria era plina de apa, plina ochi as zice, din cauza masinii de spalat. Undeva, candva, s-a intamplat ceva cu ea si nu a mai rezistat, si-a dat demisia si a dat pe dinafara ca un adolescent la prima betie. Eh, ne apucam noi frumos sa strangem cu prosoape (alea bune, ca fraiera mi-s ca nu le pastrez si pe alea rele! :)) ) si galeti apa, cand Ancutei mele ii vine ideea stralucita sa deschida hubloul masinii.
Ce sa mai, cascada Niagara la noi in bucatarie, munca facuta degeaba, picioare murate din nou in apa rece ca gheata si noi razand ca doua dude coapte si high. :)) Ancuta a avut inspiratia sa inchida hubloul, am scos totul din priza, dat toate la o parte si cu pauzele de rigoare, strans apa timp de mai mult de o ora, cu flexibilitati de Spiderwoman ce l-ar face pe Chuck Norris sa crape de invidie in timp ce i se umfla venele dopate.
Terminam de strans din nou si ne uitam una la cealalta, cu ochi de caprioara ea si eu aia de culoarea marii de care imi era dor, moment in care chiar m-am decis sa se lase cu un "pool party", cum s-a zis pe Twitter. Dat drumul din nou la hublou, umplut casa cu apa (de unde naiba atata apa, only God and the plumbers know! :)) ) si rafale de ras dupa. Ne-am apucat vesele si cu picioarele inghetate si mainile murate ca niste gogonele sa strangem din nou tot, eu cu pauze de ras, Ancuta cu pauze de invartit in cele doua feluri de mancare, singurele neafectate de aparentul dezastru. In momentul cand Iventa a intrat pe usa, noi terminam cu stoarcerea ultimului prosop si cu ultima lingura bagata in mancare. :))
Cert e ca ma paste spalatul la mana pentru urmatoarea perioada si am realizat ca am probleme psihice, de rad ca nebuna si atunci cand nu prea e cazul. Sau o fi vorba de optimismul ala de care tot vorbeste lumea? Who knows?
Cert e ca ma asteapta finalul din Atacul clonelor, in timp ce imi tremura picioarele si mainile de la oboseala.
P.S.: As fi avut nevoie de o ratusca galbena si comunista, in timp ce aveam o dorinta nebuna sa ma trantesc in mijlocul bucatariei plina de apa, in fund, cu ditamai zambetul pe buze. Sunt anormala, clar! :))
Pace!

Povesti triste...

2010-02-15T23:05:00.001+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

Pentru ca azi nu mai am cuvinte...

Yeeey!

2010-02-14T21:55:00.002+02:00

Si ca sa nu zic ca viata asta nu e plina de surprize, azi am primit 2 cadouri. Ce cadouri? Pfff... cd-uri cu rap romanesc, normal!
De la Taraba de Hip Hop am venit cu 2 cd-uri, unul cu "Poezie Balistica", de la colegul meu, Alex (acelasi Alex care a pus degetul pe nodul de la sireturile ghetelor mele, ca sa il laud!), pentru ca vine ziua mea si a vrut sa ma faca sa zambesc ca un ghiocel :)). Al doilea CD l-am primit de la Brugner, cu "Autopsie", album ce va fi lansat exact de ziua mea si pe care il ascult exact acum.
Am mai zis azi ca nu e nevoie sa am bani ca sa fiu fericita? Am nevoie doar de oameni si de muzica.
Pace!

P.S.: Nici nu stiti cat de frumos zambesc acum! :)

14.02

2010-02-14T15:30:00.003+02:00

Acum 4 ani, ma pregateam cu emotii in suflet si zero bani in buzunar de concertul Killa Beez si eram fericita.
Acum 2 ani, ma pregateam sa fug sa imi ridic jucaria, de care inca sunt mandra, tot cu zero bani in buzunar.
Azi, ma taraie Alex la Taraba de Hip Hop, tot cu zero bani in buzunar.
Cine zice ca cele mai frumoase amintiri te costa bani? :)

I miss ya, u fool!...

2010-02-14T00:02:00.001+02:00

... but I won't beg for your words anymore...

:))

2010-02-13T19:03:00.002+02:00

... 'cause he called, he proposed, I teased him, he got excited and then I said "NOT IN A MILLION FUCKING YEARS!" and hung up after that.
:>

Overheard in Bucharest - reloaded!

2010-02-13T17:20:00.004+02:00

Pentru ca mica mea excursie pana afara, pentru a-mi lua ceva de mancare, s-a lasat cu o "mustrare" din partea unei tanti cu ochelari si o caciula groasa indesata pe cap, m-am gandit sa dau reload la o idee exprimata intr-un articol trecut.
-"domnisoara, trage-ti pantalonii mai sus! ce, esti golan?" :)) (cu tot cu caciula aia pe cap, mi-a vazut unde imi tineam pantalonii)
-"tu nu poti sa faci pasi mai mici, de femeie?" (in timpul plimbarilor pe jos)
-"alte haine prin care sa nu bata vantul nu ai?" (family issues)
-"cand ai de gand sa fii si tu o femeie normala?" (all the time! :)) )
-"de ce porti atata la picior?" (pentru ca atat mi-e piciorul de mare! :)) )
-"mama, mai ai multi adidasi?" (nu prea ma prinzi cu aceiasi adidasi pe sezon)
-"de la ce presa ai zis ca esti?" (asta e mai recenta, ma fascineaza exprimarea cu presa :)) )
-"liniste, se canta!" (asa incearca oamenii sa ma faca sa tot le cant :)) ).

Va urma. De ce? Pentru ca acum m-a pocnit cheful de desenat. :P
Pace!

13

2010-02-13T12:51:00.002+02:00

13 motive pentru a-mi fi dor de munte:
- aer rece, proaspat si curat
- stanci feliate ciudat, numai bune de fotografiat si urcat cu grija :D
- tras cu arcul in aer liber
- gasit floricele simpatice prin padure, in timp ce cant de nebuna pe acolo
- liniste
- aventura cu rucsacul in spate
- spontaneitate
- verde crud (nu verdele ala la care va ganditi acum :P)
- mers pe jos continuu, pe poteci ascunse sau uitate, pana nu mai tin minte unde sunt
- seri friguroase, cu multe paturi si vin fiert
- trezit dimineata si alergat in picioarele goale pe iarba umeda
- dat mancare la catei flocosi de pe drum si scarpinat jucaus dupa urechile pufoase
- pot sa fiu eu insami acolo.

Concluzie!

2010-02-13T01:49:00.002+02:00

Sunt o norocoasa, zilnic intalnesc sau sunt inconjurata de oameni de la care am ce invata, cu care rad si uit de toate, chiar daca e ceva temporar.
Ieri, unul dintre ei a fost Alex, cu care am ras ca o nebuna, pornind de la metrou, continuand cu intrarea in club si cu tot show-ul si terminand cu luarea hainelor de la garderoba. Nu as fi putut avea vreodata o companie mai placuta la un asemenea eveniment si sunt sigura ca asa va fi de fiecare data cand ne aventuram impreuna pe la concerte.
Azi a fost vorba de Leonard Doroftei, care spune cele mai tari glume pe care le-am auzit vreodata si e in stare sa te faca sa razi in orice situatie, cu lacrimi chiar.
Sunt o norocoasa, am mai zis asta? Sunt asa pentru ca unele momente vin exact cand am nevoie de ele.
Zambesc. :)

Dilema

2010-02-12T16:28:00.005+02:00

Ce te face pe tine sa faci un alt om sa inceapa sa creada mesajul din poza de mai sus?
Simt nevoia sa pun aceasta intrebare pentru ca eu nu am reusit niciodata sa o fac. Chiar atat de diferita sunt? Chiar e atat de greu sa te abtii din a face o alta persoana sa gandeasca asta?
Dilema... Promit ca nu ma va tine destul de mult timp chestia asta, la fel cum promit sa nu mai cred ca oamenii chiar sunt ceea ce pretind ca sunt.
Back to the old me, behind my high concrete walls.
Pace!

Later update no.1: Ca tot ma gandeam la asta, ai pune pariu cu cineva ca ai reusi sa faci cele de mai sus unui om? La varianta pariului nu m-am gandit pana acum... dar e si asta o varianta, pentru unii.

Later update no.2: I'll search for something beautiful...

Give it to me right...or don't give it to me at all!

2010-02-11T15:15:00.000+02:00

Azi...

2010-02-10T17:35:00.002+02:00

Azi am plans pana mi-am varsat totul din mine la picioarele-mi.
Azi am fost mai goala ca niciodata.
Azi nu m-a putut face nimic sa zambesc.
Azi am fost singura.
Azi mi-a venit sa fug departe, fara sa ma mai intorc vreodata.
Azi am simtit ca nu mai pot, dar nici nu as sti ce sa fac in continuare.
Azi m-am oprit pe strada, in zapada, am privit in gol si am ramas fara aer.
Azi nu mai pot crede in "optimism", "happily ever after", "unconditional love", "kindness", "hope", "smile" and all that regular bullshit.
Azi nu mai sunt eu.
Cine imi poate garanta ziua de maine? ...

Overheard/seen in Bucharest

2010-02-06T17:40:00.003+02:00

M-am aventurat azi cu raceala-mi de manuta si am facut o plimbare prin Bucurestiul inghetat. Nu m-am speriat de frigul aparent, nici de intamplarile petrecute, dar mai mult de ce am vazut/auzit prin oras. Sa incepem, zic.
-daca alunec ca patinatoarea pe scari si dau un buf!, asta nu inseamna ca anul asta ma marit. :)) Asta inseamna ca nu ma descurc cu gheata pe scari.
-daca nu iti dau bani pe strada, fiindca imi pari dubios, stiu eu ce stiu. In cazul asta, stiu ca nu am bani! :))
-vazui prea multi oameni band bere la doza pe strada, pe frigul asta. Eu stiam ca berea rece merge vara, nu iarna, insa poate sunt prost informata.
-vazui prea multi tipi cu pantaloni skinny si talie joasa. Ii place cuiva sa vada un fund aproape insesizabil iesind din niste pantaloni mai stramti ca degetele manusilor mele? Din nou, poate sunt prost informata.
-vazui prea multi copilasi de 10-12 ani incercand sa se dea pe strada la tipe de 20 si ceva de ani. Dude, get a life! Now, seriously, get a life!!!
-vazui prea multe gagici la coada la rasfoit in Diverta "The Big Penis Book", chicotind pe sub fular in gasca, de fiecare data cand merg pe acolo. Fetelor, mai scoateti nasul din carti si fulare si mai vedeti cum sta treaba in realitate, zic. :>
-vad prea multi aurolaci facand bani din indrumatul oamenilor in parcari. Cum sta treaba asta, heh? Ca eu nu o inteleg. Din nou, poate e vina mea ca nu inteleg, nu ca e lumea ciudata.
-vad prea multi tipi care tot ma intreaba de ce ma plimb singura. Well, daca ma plimb singura, inseamna ca intr-adevar, vreau sa ma plimb singura, nu cu gura cuiva pe langa mine, investigand detalii curioase despre fiinta mea. Chiar e asa grav daca ai chef de o plimbare doar impreuna cu sinele interior? Eu zic ca nu.

Cam atat, pentru moment. Revin cu update-uri, pe masura ce mai efectuez plimbari de nebuna prin oras.

Pick me...NOT!

2010-02-02T22:28:00.004+02:00

Stau comod in metrou. Parul mi-e prins aiurea si ochelarii sunt cam aburiti. Sunt obosita si am o privire tare dubioasa, dar destul de aroganta. Langa mine, niste fete care tot povestesc despre cum ar "transversa" strazile Bucurestiului. Un tip din fata mea se uita la ele si zambeste. Fetele isi aranjeaza parul intins cu placa si incep sa se pisiceasca. Eu mai am putin si ma scurg de pe bancheta, simt cum si se aburesc ochelarii si ma bucur ca nimeni nu isi va da seama daca imi dau ochii peste cap sau dorm linistita.
Fetele incep sa susoteasca, chicotesc ca niste somnoroase pasarele intr-o padure linistita si deodata aud un suav: "fata, il vrei tu sau il iau eu?". Ma pufneste un ras in fular si nu ma pot abtine, ma ridic si plec. Ma mut in alt vagon, mai "aerisit" si vad ca "vecinul meu" s-a mutat cu mine, intrebandu-ma suav daca era prea "agomerat" in celalalt vagon, de m-am ridicat si am fugit asa. Eu incep sa rad si ma pufneste acelasi ras cand le vad pe fete ca se indreapta si ele catre noi, chicotind in stilul lor caracteristic. Le aud cum deschid gura si il intreaba daca nu ar dori sa le arate cum se ajunge pana la Universitate, pentru ca ele nu se descurca singurele. Aud sinele cum scartaie si imi dau seama ca trebuie sa cobor, aerul proaspat imi prindea mai bine decat telenovela de metrou.
Intrebarea mea este: e bine sa insisti cu anumiti oameni, daca ei iti trimit anumite semnale cum ca ar trebui sa stai in vagonul tau atunci cand ei se ridica si se indeparteaza de prezenta-ti aparent toxica? Sau continui insistent si agasezi omul cu diverse artificii, in speranta ca iti cedeaza, cand de fapt, el mai are putin si cedeaza psihic? Call me a weirdo, but I don't know the answer...
Doar ma bucur ca ma asteapta o perioada frumoasa, plina de vise, de planuri, de zambete si de bucuria ca ... intr-adevar gasesti ceea ce cauti, exact atunci cand te asteptai mai putin sa reusesti sa o faci.
Pace!

Vesti bune!

2010-01-31T06:23:00.000+02:00

Zambesc! :)

Tea,coffee or me?

2010-01-23T23:24:00.004+02:00

Daca am fugit de lepse de cand ma stiu ca posesoare de blog, acum nu m-am putut eschiva. Refresh la reply-uri pe twitter si vazui ca sunt provocata sa insir aici "3 lucruri pe care ar fi bine să le ştii despre mine înainte să mă inviţi la o cafea".

Scarpinat cu mana stanga la urechea dreapta, tras aer in piept, asezat comod la birou, cu picioarele sub mine si gandit la ce ar trebui sa scriu, ca "avertizari".

1. Imbraca-te comod, vom merge mult pe jos si vom vorbi despre multe, vrute si nevrute, despre muzica, carti, oameni, viata, filosofie si tot tacamul. Asta se intampla pentru ca trebuie sa imi deschid pofta de cafea bauta in alt moment decat dimineata, cand ma trezesc, iar asa vad eu cea mai buna metoda de a o face. Si oricum, cand ma vezi atunci cand ne intalnim, iti vei da seama ca eu nu ma imbrac altfel decat comod, nu patinez pe tocuri si costume office.

2. Sa nu te sperii cand ma vei auzi din cand in cand cantand. Cum asta este unul din principalele lucruri care ma face fericita + sa ma simt extraordinar de bine si cum mereu imi vin in minte cuvinte din melodiile-mi preferate, nu pot doar sa scurg cuvintele fad de pe buze, ci ti le voi canta. Nu te speria, nu iti vor sangera timpanele, ci s-ar putea sa ma rogi sa nu ma opresc. Asta mai depinde si de persoana, care sper sa nu se rusineze si sa isi adanceasca mocuta in fular/esarfa/geaca/tricou (depinde de sezon si de vremea de afara).

3. Nu ma cenzurez si zic mereu ce gandesc. Asa ca nu te obosi sa interpretezi lucrurile pe care le spun in alt mod decat cum le auzi, pentru ca iti scurtcircuitezi sinapsele degeaba. Daca rad, o fac pentru ca imi place sa rad de lucruri cu adevarat amuzante, nu de tine (ca om, sau de oameni in general), daca spun o gluma/o prostie sau ceva serios/tragic/filosofic/socant o fac pentru ca nu imi pastrez gandurile, ci le impartasesc cu cei din jur. Nu o fac pentru a impresiona intr-un anumit fel persoanele din jur, ci pentru ca asa sunt eu si prefer sa nu creez o impresie gresita asupra mea, una cenzurata sau diferita de realitate.

Si tocmai cand ma incalzisem si imi venise cheful de scris, am trecut de al treilea lucru. Vrei sa afli mai multe? Eh, scoate-ma la o cafea atunci si poate iti vei satisface curiozitatea. :)

Pace!

Goodbye, Chuck!

2010-01-17T17:01:00.002+02:00

Maine voi pasi pentru prima data in 2010 in tara-mi iubita. Poate pare cuiva straniu, dar eu iubesc tara aia, din motive pe care poate alta data le voi povesti aici. Cine ma cunoaste, le stie si se incapataneaza sa imi arate contrariul, la fel cum eu imi dovedesc cu usurinta teoriile ce stau la baza motivelor.
Mi-au placut unele momente din sederea mea in alta tara iar si mai mult, mi-a placut ca prietenii mei au facut ca timpul sa treaca si mai repede cand parea ca sta in loc, fixat ca si colturile buzelor mele indreptate spre pamant. Mi-a placut ca ma intorc "upgraded". Imi place ca ma intorc cu 3 cadouri pentru o persoana pe care nu o cunosc, dar o ador. Mi-a placut ca am bucurat pe cineva cu un simplu telefon. Imi place ca oameni de la care nu ma asteptam la prea multe, ma fac sa zambesc mereu. Mi-a placut ca am renuntat la ce e rau. Imi place ca inca mai sunt rea cand e nevoie.
Mi-a placut vechiul eu. Imi place la nebunie noul eu. :)

Trist...

2010-01-12T00:53:00.002+02:00

... te las cu o amintire, a noastra, a mea, a unor povesti frumoase care mereu vor ramane doar povesti. Te las pentru ca nu vreau sa vii cu mine in piesele-mi optimiste. Te las pentru ca vreau sa pot zambi din nou, chiar daca pentru inceput va semana cu un gest handicapat. Voi exersa pana imi iese, cum imi fac vocalizele in fiecare zi cu deosebita constiinciozitate. Te las pentru ca am multe de sters din viata mea.
Tu ai avut un singur lucru de sters: pe mine.
Adio.

:)

2010-01-11T19:33:00.002+02:00

I'm the one who's not afraid of being different.

Fuck...

2010-01-10T18:44:00.000+02:00

Ten miles from town and I just broke down
Spittin' out smoke on the side of the road
I'm out here alone just tryin' to get home
To tell you I was wrong but you already know
Believe me I won't stop at nothin'
To see you so I've started runnin'

All that I'm after is a life full of laughter
As long as I'm laughing with you
I'm thinkin' that all that still matters is love ever after
After the life we've been through
'Cause I know there's no life after you.

Last time we talked, the night that I walked
Burns like an iron in the back of my mind
I must've been high to say you and I
Weren't meant to be and just wasting my time
Oh, why did I ever doubt you?
You know I woule die here without you.

All that I'm after is a life full of laughter
As long as I'm laughing with you
I'm thinkin' that all that still matters is love ever after
After the life we've been through
'Cause I know there's no life after you.

You and I, right or wrong, there's no other one
After this time I spent alone
It's hard to believe that a man with sight could be so blind
Thinkin' 'bout the better times, must've been outta my mind
So I'm runnin' back to tell you

All that I'm after is a life full of laughter
Without you God knows what I'd do

All that I'm after is a life full of laughter
As long as I'm laughing with you
I'm thinkin' that all that still matters is love ever after
After the life we've been through
'Cause I know there's no life after you.

Just sing' bout it...

2010-01-10T12:35:00.002+02:00

You know they say
In every man's life, there comes a time
When he get struck by the arrow of Cupid
By the love of God, or the beauty of a woman
And sometimes this love, brings thunder into your life
And it brings the storm, sing about it ...

There is more to love than this
Love is more than just a kiss
Will we take it to that step?
Will we do more than just connect?
And will you bring the thunder in my life?
And the fire in my eyes?
'Cause then there, will be days of pleasure where
Everything far will be so near

I have never felt thunder
And lighting like this
I have never been struck by
A wonder like this.

There are days when I can't stop talking about you
There are days I can't stop saying your name
And I am looking for ways never to part from you, have
Everything changed and you still stay the same .

I've never seen, and there's never been
Anything, with the beauty of you ...

...update

2010-01-09T18:10:00.002+02:00

-ii cer scuze lui Andrei pentru ca i-am ignorat serenadele (ppfff... stateam la etajul 10, i le auzea tot cartierul), desi imi placea cand ma striga sa cobor sa ne plimbam de nebuni. Dar mie mi se pusese pata pe Vlad, prietenul lui si vecinul nostru. :))
-lui Vlad nu ii cer scuze pentru ca ne-am facut prea mult sa radem. Era prea simpatic pentru a mai fi si altfel pentru mine.

TE URASC!

2010-01-06T00:54:00.002+02:00

Ce? Credeai ca iti voi flutura batiste parfumate cu zambetul pe buze? Ca iti voi compune versuri frumoase care te vor face sa visezi? Ca voi fi mereu acolo cand vei avea nevoie de mine?
Hell no! What about ME? You forgot about ME. So... nothing left to say.
Goodbye!

Testul culorilor...

2010-01-05T23:48:00.000+02:00

Cica asa sunt eu. :)) no shit? :))

1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: caritabil, umanist, spirit ştiinţific.
2. Vă simţiţi bine atunci când: practicaţi exerciţii fizice, realizaţi scopuri ambiţioase.
3. Vă echilibraţi prin: energia pe care v-o dă pământul.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: amic, camarad (B); sociabilă, comunicativă (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: pasiv, deprimat
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi dependent de alţii.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: operele umanitare.

Ghosts of boyfriends past..

2010-01-05T15:51:00.004+02:00

Pentru ca tot mi s-a zis in ultima vreme ca sunt intruchiparea raului, fac oamenii sa planga si baieteii sa isi dea drumul in scutece, am inceput sa ma gandesc azi dimineata la cat rau am facut eu barbatilor pe care i-am placut in toti anii de pana acum. Stateam in fata canii de cafea si am realizat ca am umplut-o de 3 ori pana cand am terminat aproximativ cu amintirile clare, dar cine stie ce si cui i-am mai facut in perioadele cand eram "binecuvantata cu amnezii".
Asa ca... ma bantuie fantomele prietenilor din trecut... sau aia pe care i-am chinuit sa imi fie prieteni, iar acum le cer scuze, fluturand din gene ca o fata simpatica ce am devenit dupa experientele cu ei.

-ii cer scuze lui Victor pentru ca l-am muscat de falca pana i-a dat sangele pentru ca ai mei ii daruisera o carte care era a mea. oricum, nici in prezent nu imi place de Victor, insa el a vrut sa imi arate "colectia lui de timbre" :D
-ii cer scuze lui Radu pentru ca am vrut sa il omor strangandu-l de gat cu usa de la dulap. nu stiu de ce faceam asta, poate pentru ca am fost nemultumita de experienta de genul "I'll show u mine, u show me yours". ar fi trebuit sa asteptam pana cand am fi ajuns la 20 si ceva de ani, pentru ca acum arata absolut bestial! :D
-ii cer scuze lui Dragos pentru ca l-am batut pentru ca mi-a furat o masinuta. :)) el ma placea sincer, dar imi placeau si masinile asa ca nu am mai rezistat, trebuia aplicata o corectie!
-ii cer scuze tipului shpanchi pe care l-am batut pentru ca era shpanchi, chiar daca si el ma placea. mai tarziu, a ajuns cu o prietena de-a mea si cu 2 capete mai inalt ca mine. tot shpanchi. :))
-ii cer scuze baietelului cu par blond si lung caruia ii furam zilnic bicicleta in parc. si el ma placea, dar eu ii placeam bicicleta. mai tarziu, peste ani, mi-a placut masina lui. :))
-ii cer scuze lui Mihai ca am ras de el in prima zi de scoala. in clasa a 12 a avut curajul sa imi zica totusi ca ma placea, dar l-am intimidat. :))
-ii cer scuze lui Iustin ca i-am zis ca Alex e mai simpatic si l-am facut sa planga. mi-a scris versuri, mi-a cantat diverse la pian, dar mie imi plac baietii de cartier. :))
-ii cer scuze lui Alex ca mi s-a dus pasiunea pentru el cand mi-a zis Liviu sa fim impreuna, Liviu care m-a parasit pentru ca Bianca i-a zis ca seamana cu Nick de la Backstreet Boys. telenovelele erau in voga atunci. Alex e in voga si acum, ca doar imi plac baietii de cartier cu masini tunate. :))
-ii cer scuze lui Gabi pentru ca l-am parasit pentru ca era mai mic cu 2 ani ca mine, desi arata exact ca Justin Timberlake si mi-a zis ca ma iubeste cantandu-mi la chitara Tonic-If you could only see. si inca mai tin minte cat suflet a pus in cantecul ala... si am fost o fraiera. :)
-ii cer scuze lui Cristi pentru ca nu i-am mai raspuns la telefon dupa ce timp de 2 saptamani l-am sarutat salbatic la colturi de blocuri. deh, tinerete! :))
-ii cer scuze lui Catalin pentru ca l-am refuzat dupa ce mi-a zis ca ma iubeste. de fapt, eu vroiam sa i-o bag pe prietena mea, Laura, pe gat si sa joc baschet cu cineva cu care am ce vorbi.
-ii cer scuze lui Marian pentru ca nu am mai venit niciodata la intalnirea unde ma astepta cu un buchet mare de trandafiri in mana. m-am speriat de gandul ca ma poate iubi cineva... cineva care e sincer si pasional.
-ii cer scuze lui Paul ca nu i-am mai raspuns la telefon cand a aflat ca de fapt, la petrecerea unde ne-am cunoscut, eu venisem ca prietena celui mai bun prieten al sau. Paul... Paul... inca il mai vad prin oras si ... ah!
-ii cer scuze lui Dan ca l-am lasat cu ochii in luna pentru Paul. :)) Paul, a.k.a. prietenul lui cel mai bun de mai sus.
-ii cer scuze lui Bogdan cand am ras de el atunci cand mi-a zis ca vrea sa fim impreuna, dandu-mi o scrisoare de dragoste in care era scris ca Dumnezeu i s-a aratat intr-o zi, cand invata si i-a zis ca noi suntem destinati sa ramanem toata viata impreuna. am ras si urmatorii 4 ani de chestia asta :)).
-ii cer scuze lui Cristi pentru o relatie nereusita, in care am facut ce am vrut din el. apogeul a fost ruperea a doua degete de la mana stanga cu usa de la scara blocului. well, tot a ajuns medic, deci i-am purtat noroc! :))
-ii cer scuze lui Dragos pentru ca m-am speriat de trecerea de la o relatie la distanta la una reala si am refuzat sa ma mut cu el in Bucuresti.
-ii cer scuze lui Codrin pentru ca am ras cand m-a cerut de nevasta si am plecat zicandu-i ca ma cere de nevasta doar pentru cetatenia romana. :))
-ii cer scuze lui Paul pentru ca nu am fost destul de proasta pentru a continua relatia noastra. ar fi continuat ani buni... dar nu pot fi proasta.
-ii cer scuze lui Catalin pentru ca i-am zis ca nu pot sa am o relatie cu cineva cu care lucrez. :)) a inceput sa planga.
-ii cer scuze lui Filip pentru ca nu am acceptat sa am o relatie cu cineva care urma sa plece in Spania pentru a filma pentru 3 proiecte in urmatorii 2 ani. si el a plans.
-le cer scuze alora din cluburi carora le-am dat numerele prietenelor mele din scoala generala cand mi-l cereau pe al meu.
-ii cer scuze unui bun prieten pentru ca nu am putut sa il vad altfel. dar am ramas prieteni... cred.
-ii cer scuze lui M. pentru ca l-am iubit. preferam sa nu o fi facut niciodata.
-ii cer scuze lui Chuck pentru ca am ras de el ca o copila atunci cand mi-a zis ca ma iubeste si ma vrea pentru tot restul vietii. inca il iubeam pe M.

Va urma...

P.S.: Astea sunt doar chestiile de care mi-am amintit acum. :))

Motive pentru care vreau inapoi, acasa!

2010-01-04T22:12:00.004+02:00

Ma tot chinui de ceva timp sa scriu aceste randuri, despre experienta mea din ultimele 3 saptamani ale anului 2009 si urmatoarele doua din 2010 (care pentru mine deja sunt terminate, pentru ca nu ii mai dau sanse acestui loc).
Sa incepem cu lista de chestii bune:
-locuri si cladiri frumoase
-cinema superb, unde am vazut Avatar
-autostrazi superbe
-conac imens si vechi, asa cum vezi in filme

Sa trecem acum la lista care ma face sa mor de dorul de casa, adica tara aia pe care toti o considera insuportabila, trista, etc etc, dar unde eu ma simt ca acasa si simt ca pot schimba ceva in bine:
-nu am vazut pana acum in Romania cutii de lapte pe care sa scrie ca intr-adevar, cutia de lapte contine lapte. plain stupid.
-disperarea de a fi nevoit sa conduci atunci cand ninge ma uimeste teribil. oamenii astia se baricadeaza in casa desi au 4x4 si ditamai masina cu care pot sa escaladeze munti. totusi, sunt niste chicken shits cand vine vorba de condus pe 3 cm de zapada.
-m-am saturat sa mi se arunce in fata faza cu mancarea organica. frate, cumpara din piata daca vrei ceva proaspat scos din pamant sau din tata vacii, nu ma fute pe mine la cap ca daca e organic, e natural. pot citi si singura lista cu e-uri de pe eticheta din spatele celei unde scrie mare ORGANIC.
-m-am saturat sa zica lumea despre romani ca sunt prosti, saraci, buni doar de slugi si inculti. atata compatimire falsa din partea unora ce nu stiu sa vorbeasca + scrie corect in limba lor, nu am mai vazut. hai scutiti-ma!
-daca sunt romanca, asta nu inseamna ca nu stiu ce e aia o varza de Bruxelles sau afine. sau ca nu am pus mana pe o carte vreodata. sau ca nu am terminat o facultate platita din salariul propriu, nu banii lu' tati si mami.
-daca sunt romanca, asta nu inseamna ca ma pricep numai sa ascult ordine. beware, am terminat Managementul Afacerilor, deci I'm a bitchy boss!
-in Romania nu am vazut oameni atat de jegosi ca aici. aici se arunca chestii pe jos fara sa le pese de asta, nu recomand baile din mall-uri :|. exemplu: ai ditamai conacul si tu arunci gunoiul pe jos in curte, ca un nesimtit. si mai ai si tupeul sa zici ca la primavara se ridica gunoiul, ca e gunoi special. yeah right. si eu sunt Alba ca Zapada si am 7 pitici sub rochie.
-daca pun banane in laptele cu cereale, mananc mere ce nu cresc din merii speciali pentru gatit, beau apa din bidon, mananc cereale cu lapte si seara, nu imi place sa stau sa gatesc zilnic, sa ma trezesc la 7 dimineata sau sa vorbesc cu oameni ce nu ma inteleg, asta nu inseamna ca sunt ciudata.
-daca tu crezi ca e o idee buna sa ma barfesti in engleza, crezand ca nu te inteleg, afla ca daca eu iti zic SUGI PULA pot sa zambesc frumos dupa si sa iti zic ca inseamna Rasarit splendid in romana.
-interdictiile pentru cumparat tigari decat daca ai peste 25 de ani nu mai sunt necesare in momentul in care un pachet costa peste 6 lire. :)) u need a job to be a smoker in this country.
-toate mi se par prea scumpe pentru un om normal ca mine. si da, nu mi-e rusine sa imi cumpar chestii de la Primark daca mi se par frumoase.
-cand sunt reduceri, oamenii chiar iti smulg chestiile din mana daca nu esti atent. disperati, frate... it's only clothes!!!!
-m-am saturat de laudarosi. daca stii sa faci o poza cu un aparat digital asta nu inseamna ca esti expert it. nu are rost sa le explici, ca ei tot pe a lor o tin. fraEri.
-de fiecare data cand aud ca esti strain, se chinuie sa zica ceva in limba ta natala. numai ca eu nu sunt italianca sau spanioloaica. great!
-nu, Romania nu e acelasi lucru ca Italia sau Siberia. si nu, daca ai o vecina din Romania, nu cred ca o cunosc. :)) geez.
-urasc din tot sufletul rutina, calmul, modul de a vorbi, toate astea tipice englezesti. frate, vreau oameni care pun suflet in ceea ce fac, nu par ca niste mumii ce sorb ceai.
-da, daca beau mai mult lapte decat ceai, nu inseamna ca nu arat respect fata de traditia britanica. pur si simplu, imi place laptele. :))
-M-AM SATURAT SA MA INTREBE LUMEA DACA AVEM SI NOI DIVERSE CHESTII IN ROMANIA (care se gasesc si aici, cum ar fi prosoape de hartie, fazani, caprioare, caruturi de cumparaturi, sacose ecologice etc etc... si cu uimirea de rigoare dupa, cand nu mai pare o tara vecina cu Papua Noua Guinee) SAU DE CUM ERA CEAUSESCU. evoluati, oameni buni, evoluati!
-daca vin dintr-o tara unde e mai frig, asta nu e un motiv sa imi intrerupi caldura in camera pentru ca probabil sunt obisnuita cu frigul. nu am chef sa fac pneumonie din nou si sa te ciopartesc cu satarul in somn pentru ca m-ai imbolnavit.

Ar mai fi mai multe, insa cum nu am voie sa descarc muzica sau filme porno (din cauza securitatii conexiunii de internet), ma culc.
Pace!

P.S.: Am inceput sa tai zilele din calendar ca puscariasii. Pentru ca asta pare ca o colivie frumos poleita cu vopsea aurie ca sa para din aur.

This is my song...

2010-01-04T18:35:00.000+02:00

I know it's POSSIBLE...

2009.

2009-12-31T20:06:00.001+02:00

Bai, anul asta a fost foarte special. Nu mi-am imaginat niciodata ca voi zbura de 5 ori cu avionul, vizitat atatea locuri frumoase. Nu mi-am imaginat niciodata ca ma voi muta inapoi acasa si imi voi blestema decizia zilnic. Nu mi-am imaginat niciodata ca sunt atat de puternica si determinata sa o iau de la 0 de atatea ori. Si nu mi-am imaginat niciodata ca de cand voi repune piciorul in Bucuresti, voi simti intr-adevar ca traiesc.
In 2009 am renuntat la toti prietenii falsi si am intalnit oameni extraordinari, cu care am ras, am plans, am pornit proiecte, am inceput vise, am lucrat si ne-am sprijinit. In 2009 am invatat sa iubesc pentru prima data. Si tot in 2009 am invatat sa urasc pentru prima data.
In 2009 mi-am dat seama ce vreau de la viata si am de gand sa muncesc pentru asta si mai mult in 2010.
Iar voua, toti cei care mi-ati fost alaturi pana acum, va multumesc. Va invit sa imi ramaneti alaturi, asa anormala cum sunt, pentru ca sunt sigura ca "you will enjoy the ride".
Pace!

100 de postari, 1 an dupa, 1 inima pierduta.

2009-12-30T18:47:00.002+02:00

So, nobody's gonna save my soul now. This video describes what I felt this year and I really want to let go of it all. New year ahead, new emotions, new people, new feelings, new home, new activity, new tracks, new projects, new me, everything's brand new except my heart. Cause I put my heart on your plate and now I'm living with a brand new void inside of me.
Peace!

Iti multumesc...

2009-12-26T12:07:00.002+02:00

... iti multumesc ca existi in viata mea si mi-ai trimis azi, pentru cateva secunde, o bucata din soare, pentru a-mi recladi zambetu-mi pe buze.

... iti multumesc ca ma incurajezi mereu, ma motivezi sa lupt in continuare si sa nu renunt, orice ar fi.

... iti multumesc pentru ca ma faci sa radiez de fericire de fiecare data cand te aud.

... iti multumesc pentru ca esti tu, asa cum esti.

Ganduri vechi, ganduri noi...

2009-12-19T02:01:00.000+02:00

Am recitit tot astazi. Pentru a incerca sa uit tot a nu stiu cata oara. Nu am reusit. Nu stiu de ce am facut ce am facut. De fapt, pentru orice greseala facuta, nu mai pot da timpul inapoi, insa nu am primit niciodata o a doua sansa. Sau am primit-o insa nu am reusit sa o vad.
Nu mai pot sa zambesc normal. Pentru ca sufletul meu nu poate. Prea multe s-au intamplat. Prea multe, care nu au putut fi remediate, oricat de mult as fi incercat sa repar, vindec, ascund, ignor, orice pentru a merge mai departe si a-mi aduna faramele existentei pe parcursul timpului nemilos.
Sunt un om aparent simplu, aparent complex. Sunt un om care traieste prin muzica, facand peretii casei sa vibreze puternic in fiecare zi cu fiecare nota pe care o exprim extaziata, pentru ca a canta e sinonim cu a respira pentru mine. Asta voi face pana cand voi pune mainile pe piept pentru ultima data.
Sunt un om care traieste prin culoare, orice ar insemna acest lucru. Materiale, creioane, machiaj, arta, totul in mana mea se transforma pentru ca eu ii dau viata ca unui mic Pinocchio. Degetele mele intind culoarea pe panza vietii la fel de normal si de fluid cum se asterneau in copilarie pe clapele pianului. Asta voi face pana cand voi pune mainile pe piept pentru ultima data.
Sunt un om care va iubi o singura persoana pana la ultima suflare. Asa stiu eu sa traiesc si sunt prea batrana sa ma dezvat de singurul lucru care mi-a facut fiinta sa vibreze mai vulnerabil ca omul in fata necunoscutului. Chiar daca eu merg mai departe, evoluez si ma schimb haotico-cameleonico-ordonat, inima mea s-a blocat ca un calculator depasit de vremuri si nu mai poate merge mai departe. Pot sa zic ca inima mea si-a trait traiul si acum lasa mintea sa isi faca de cap, inca sperand ca o proasta ca lacrimile fierbinti ii voi incinera durerea si o vor lasa sa se inalte catre absolut. Asta voi face pana cand voi pune mainile pe piept pentru ultima data.
Sunt un om care stie ca singurul lucru care e sigur pe lumea asta e ca toti murim, la un moment dat din viata. Omul din mine si-ar dori sa moara in bratele batrane ale persoanei iubite, careia i-a daruit neconditionat inima sa. Omul din mine a invatat ca nimic nu iese cum ti-ai dori asa ca nu isi mai face prea multe sperante in ceea ce priveste viitorul, ci doar putine si arzatoare. Stiu, omul din mine risca cam mult, insa nu are asa de multe lucruri de pierdut, insa si-ar dori sa recastige multe.
Omul din mine isi sterge lacrimile acum si isi ridica privirea umil catre stele. O coboara apoi la fel de umil, ca un actor ce se pleaca in fata publicului vietii sale...

Heaven...

2009-12-18T03:42:00.001+02:00

Acolo m-ai dus si m-ai lasat...

...

Iar acum te las si eu. Iti spun pa acum...

Zambet

2009-12-11T03:02:00.003+02:00

Stau la birou, cu picioarele ghemuite pe scaun. Mereu mi-a placut sa stau asa. Ma uit in tacere la toate lucrurile ce sunt aranjate intr-o ordine dezordonata in jurul meu si zambesc. Sunt exact ca si mine, ma reprezinta.
Am in sfarsit pe birou lampa mea de la Ikea, rece si metalica, care emana o lumina calda incat imi topeste mereu gandurile pentru a se scurge pe hartie ca niste soapte. Am ursuletul de plus de la Maria, ca sa imi aduca aminte ca in adancul meu, voi fi mereu un copil zambitor si optimism. Am pastilele langa, pentru ca mereu ma doare cate ceva si ma amagesc ca imi trece daca le iau. Am balsamul de buze pentru ca mereu ies cuvintele mai special de pe buzele-mi moi. Am cele 3 carnetele moleskine, pentru planuri, pentru versuri si pentru interviuri, ca sa ma echilibreze atunci cand ma clatin. Am setul de carbuni langa, ca sa nu uit sa imi schitez viata asa cum imi doresc.Am playerul dedesubtul lor, pentru ca nu pot trai fara muzica. Am ochelarii mai jos, ca sa vad mai bine ce e in jurul meu. Am telefoanele, unul langa celalalt, pentru ca numai vocile ma alina atunci cand am nevoie de doza mea de sunete mult iubite. Am trusa de machiaj in coltul biroului, pentru ca nu vreau sa uit ca ma joc cu pensule si pete de culoare de fiecare data cand vreau sa imi reinventez eul. Am geanta pe care nu am purtat-o niciodata, pentru ca astept un moment potrivit pentru a straluci. Am cartile-mi dragi, pentru ca fara a citi, nu as mai fi eu insami. Deasupra lor, am cd-urile cu muzica mea favorita, iar primul, cel din varful teancului, e cel mai drag si dorit dintre toate. Am castile langa ele, pentru ca mereu ma simt in siguranta cand aud doar ce imi transmit ele. Am laptopul sub palme, deoarece nu am somn si trebuie sa scriu atunci cand simt nevoia aceasta. Am un zambet pe chip, care mi se oglindeste in ceasul pus pe incheietura mainii stangi. Si dintre toate acestea, cel mai mult imi iubesc zambetul, pentru ca nu e al meu. L-am daruit mereu fara a cere ceva in schimb. E cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata, pentru ca in el se oglindeste alt zambet.
E un zambet care ramane acolo, fie ca il spala lacrimi, fie ca incearca sa il curbeze tristeti, fie ca e prea greu uneori sau nesatisfacator de usor. E un zambet care ramane mereu acolo pentru ca... pentru ca stii de ce. Orice s-ar schimba la mine, sa nu uiti ca zambetul meu ramane pentru totdeauna doar al tau. Doar al tau...
Noapte buna...
S.

Mediocra.

2009-12-11T01:47:00.001+02:00

... si uite asa mai privesc cu ochi senini alte provocari in viata asta anormala.
Eu zic sa te uiti bine la mine, pentru ca de azi, nu voi mai fi la fel.
:)

I heart Cedrea!

2009-12-10T17:48:00.002+02:00

De departe, cel mai asteptat albumul din 2009 pentru mine. Cel mai interesant flow care ma fascineaza oriunde, oricand, oricum. Cea mai cutremuratoare voce pe care am auzit-o pe scena, la 2 cm distanta de mine. Si acum, cea mai tare coperta de album pe care as fi vrut sa o fi facut chiar eu!

Alte cuvinte, de prisos.

Multumesc!

2009-11-30T17:06:00.004+02:00

De obicei, eu sunt cea care canta. Eu sunt cea care ii face pe altii sa zambeasca. Eu sunt aia cu ideile nebune. Eu sunt cea care ii gadila pe altii, prin raset sau pe diverse note. Asta se intampla de obicei, insa azi...

Azi, cineva m-a facut tare fericita. Nu ma asteptam sa mi se intipareasca momentul atat de mult in suflet, in minte, in memorie... Nu ma asteptam sa ma faca cineva sa zambesc atat de frumos cum nu am crezut ca o pot face azi. Totul a pornit de la un simplu telefon si o persoana minunata, pe care sunt fericita si mandra ca o am in viata mea.

Iti multumesc! :* Sa mai faci asta si alta data, pentru ca nu m-as satura de zambetul asta niciodata...

Bobby McFerrin - Don't Worry, Be Happy
Încărcat de blade2409. - See the latest featured music videos.

Playlist nou

2009-11-29T01:55:00.002+02:00

CHEYA CREW - 08 CA UN CAMPION CU ANGELES
Asculta mai multe audio Muzica

Am inceput un nou capitol al obsesiilor muzicale. Si pe primul loc si-a gasit locul Cheya Crew, cu melodia de mai sus, care imi era draga de dinainte de a scrie aceste cuvinte. Am nevoie de alte melodii care sa imi rasune in boxe, nu doar cele vechi si dragi, unele chiar dureros de dragi.
Asa ca daca aveti recomandari, va astept. Chiar sunt curioasa ce mai asculta si altii.
Pace!

Lecturi urbane

2009-11-25T16:49:00.003+02:00

Sentimentul care iti infioara sufletul atunci cand daruiesti cuiva o carte e indescriptibil. Trebuie doar sa treci prin acest lucru pentru a-ti da seama despre ce vorbesc. Si nu ma refer la cineva cunoscut, ci la a darui o carte unei persoane pe care nu ai mai vazut-o niciodata in viata ta, nici macar sa te fi asezat vreodata din intamplare langa ea, in metrou.
De aceea, experienta de ieri seara a fost... uau! Nici macar din filmuletul de mai jos nu poti sa simti tot ce am simtit noi, cei care am fost aseara acolo. Poate il vei simti si tu, cel care citesti aceste cuvinte, daca vei vrea sa vii la urmatorul eveniment ce poarta semnatura "Lecturi urbane".
Pace!

Insomnii...

2009-11-24T03:15:00.003+02:00

Cant in noapte. Cant din tot sufletul, inaltandu-mi vocea catre intuneric pentru a obtine in schimbu-i un pic de lumina. Un pic mai mult, poate...
As disparea in noaptea, pe strazi, ca o fantoma invaluita in fum si parfum de versuri dulci, dulci ca merele coapte in care mi-as topi simturile ca un copil nebun acum.
As fugi cu gandurile pe strazi, printre masini, prin liniste, prin ecouri ale timpului care imi apartine mereu si pe care i-l daruiesc cui are nevoie, cum imi daruiesc si sentimentele ca o naiva, fara a astepta ceva in schimb.
Intra lumina prin geamul meu si parca ma intreaba daca nu as vrea altceva in schimbu-i. O privesc si ii spun ca accept ceea ce mi se ofera si iau ce e mai bun din tot. Iau vocea-mi inapoi si imi cant gandurile nocturne pe strazi pustii, acompaniata de ecoul pasilor pe strazi reci ca aerul zilei in care m-am nascut.
Mi se aburesc ochelarii ca unui copil care intra grabit intr-un magazin de dulciuri, iarna, tarziu. Ii sterg si vad lumea prin ochii lui, cautand cu ochii inchisi mirosul de mere coapte si scortisoara pana cand un zambet isi va gasi locul pe buzele mele, asa cum si-a gasit mereu calea spre "acasa"...